Paul Ispas, 11 ani, hemipareză dreaptă, fără diagnostic concret
În iunie 2010, viaţa lui Paul s-a schimbat, dar nu aşa cum ar fi trebuit să se schimbe viaţa unui băieţel de numai 11 ani ci s-a schimbat într-o continuă încercare, durere, drumuri la spitale, puncţii lombare, tratamente, analize dureroase şi prelungite, întrebări.
Oare ce poate fi în sufletul şi în mintea unui băieţel care ştie că nu poate merge, nu poate alerga, nu poate să se caţere în copaci sau să deschidă uşa de la casă când vin mama şi tata?! Ce poate fi în sufletul lui să ştie că mama sau alticneva trebuie să fie mereu lângă el, pentru că nu se poate descurca singur? Ce poate fi în sufletul lui când se întreabă: "de ce? de ce eu?"
Nu îi va putea răspunde nimeni, nici eu, nici dumneavoastră, nici mama sa, nici măcar medicii când au să-i găsească diagnosticul, dar, împreună, vom putea cu siguranţă să-l ajutăm să nu mai sufere atât de mult, să poată să reia anlizele pentru a se putea vindeca cât mai rapid.
Primul RMN efectuat a relevat leziuni supra şi infratentoriale; anomalii extinse în substanţa albă, mai mult în zona temporooccipitală stânga, care a fost dificil de încadrat la o anumită boală.
Simptomele au răspuns bine la tratamentul cu metilprednisolon şi corticoterapie orală, care a fost întreruptă timp de o lună. La acea vreme, s-a luat în considerare ADEM ca un diagnostic posibil.
În septembrie 2010, Paul a revenit la clinică pentru reevaluare; deficitul motor se reinstalase, mai sever, avusese vărsături timp de o săptămână, zilnic, avea paralizie centrală de cap pe partea dreaptă, precum şi ”mişcări în oglindă”, la mâna stângă.
În decembrie, la cea de-a treia internare la spitalul Obregia s-au efectuat şi mai multe analize (majoritatea efectuate în strainătate Austria, Germania), i s-a mai efectuat o puncţie lombară (fapt ce l-a traumatizat foarte tare), şi s-a efectuat un RMN abdominal toracic şi pelvin, care a fost normal.
Nici rezultatele la celelalte analize efectuate nu au condus la stabilirea unui diagnostic, situându-se relativ în limite normale.
Deci, în prezent, în urma a trei internări la Spitalul Obregia, unde cazul a fost studiat de adevăraţi specialişti (dr. Carmen Burloiu, dr. Catrinel Iliescu, dr. Dana Craiu, …) şi al consultării altor specialişti, profesori doctori, adevărate somităţi în materie (prof. dr. academician Dimitrie Dragomir, prof. dr. Ovidiu Bajenaru, prof. dr. Adrian Streinu-Cercel s.a.), nu s-a putut stabili un diagnostic, fiind tratat în continuare cu medrol, acesta neavând însă efectele dorite.
Formularul E112 nu se poate accesa (acest formular fiind oricum foarte greu de accesat) deoarece, în absenţa unui diagnostic cert, prin corespondenţă nu s-a putut obţine un accept al unei clinici din străinătate, cu ofertă de preţ.
Pentru îngerii de dincolo de monitoare, care aţi mai citit astfel de poveşti triste pe blogurile mele şi care în nenumărate rânduri aţi întins o mână de ajutor şi altor copii...vă rog, fiţi şi de data aceasta alături de un copil care are nevoie de voi, de noi... Ajutaţi-l pe Paul!
Oricine poate şi doreşte, poate să facă o donaţie în următoarele conturi bancare:
Cont IBAN RO49BRDE290SV09462372900 (RON) BRD, cod SWIFT: BRDEROBU.
IBAN RO54 RNCB 0200 1198 9602 0001 (RON) BCR
IBAN RO27 RNCB 0200 1198 9602 0002 (EUR) BCR
Familia lui Paul Ispas poate fi contactată la telefonul 0725445012.
Alte detalii pot fi găsite la adresa de internet Paul Ispas.
Paul, prin ajutorul nostru poate să plece la o clinică în străinătate unde să îi poată fi diagnosticată boala şi tratată la timp sau într-un timp mult mai favorabil. Paul, cu ajutorul nostru va putea să îşi simtă din nou trupul aşa ca altădată, va putea să umble şi să se descurce singur.
Oricât de puţin ar părea pentru noi, pentru el poate fi extraordinar de mult şi chiar vital!
Deşi am lăsat un mesaj pe blogul lui Paul, am să o fac şi aici, în dorinţa sinceră de a o vedea cineva şi de a o lua în seamă.
Nu ştiu toate analizele care i-au fost făcute lui Paul, dar eu mă ocup de mediatizarea cazurilor umanitare de mai multă vreme şi, din clipa în care am făcut acest pas am început să mă documentez despre boli şi anomalii (pentru a putea ajuta mai eficient)...
Astfel că, în cazul lui Paul sfătuiesc părinţii să ceară să i se facă băiatului analizele pentru: SINDROMUL DEVIC, cunoscut sub denumirea de NEVRITĂ OPTICĂ sau NEUROMIELITĂ OPTICĂ.
Din cauză că aceast sindrom este extrem, extrem de rar şi poate fi ascociat cu diverse boli demielizante care au la bază aceleaşi simptome: paralizie, amorţeala membrelor, afectarea vederii, leziuni ale măduvei sau ale creierului, etc, medicii uneori nu găsesc diagnosticul dând tratamente pentru hemipareze bazat pe corticosteroizi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu