15 ianuarie 2011

umbre

nici un cuvânt. nici o urmă de paşi printre litere. umbre. trăiesc într-o lume cu umbre şi şoapte. nimeni nu vrea să vadă cum pielea mea şi sufletul meu se hrănesc cu atingeri. cuvintele pot atinge. dar da, tot ele şi rămân. aşadar nici un cuvânt. o colivă. oamenii vin să mă îngroape în tăcere sau în trecere. iau o gură de neuitare şi pleacă. umbre.

Niciun comentariu: