uneori...

 uneori mi-e dor, uneori mi-e durere. uneori pur şi simplu obosesc. uneori aş vrea să stau şi să privesc. uneori aş zâmbi la nesfârşit. uneori aş scrie. uneori le-aş lăsa baltă. uneori mă întreb pe unde hoinăresc şi mă aştept cu emoţie. câteodată revin. câteodată rămân acolo...prinsă între două lumi. dacă mă smulg, rup. dacă rămân mă rup. încerc doar să respir şi să cânt încet. mă gândesc la noapte şi la stele. uneori, nici eu nu mă mai înţeleg. cred totuşi că e bine. rămâne interesul. singurul punct stabil, fără variabile, fără îndoieli, fără întrebări...doar stele şi bucurie este ea, Augusta. deci, noapte bună insomniaci...universul meu mă aşteaptă la nani. lângă ea, viaţa nu mă ia niciodată prin surprindere...e doar fericire şi zâmbet.