Am mai trăit o dată asta, dar, când vine de la o persoană notorie, mediocră, străină, lipsită de sclipire şi de inteligenţă, parcă nu doare atât de tare ca atunci când vine din partea unui om care ţi-e drag, care are sclipirea, talentul..., care nu ar trebui să recurgă la plagiat pentru a fi admirat.
Totuşi, ce doare nu este doar plagierea în sine cât gestul..."publicarea poeziei" şi negarea până în ultimul moment...!!!
Şi, ca să vă spun povestea...sună cam aşa. Ea, pentru că este vorba despre o tânără cu talent pe care eu am îndrăgit-o şi am respectat-o ca şi suflet, ca şi gândire, ca şi simţire...îmi trimite o carte de poezii publicată de ea. Nici nu ştiţi cât am aşteptat cartea şi cât m-am bucurat de ea. Am citit-o cu sufletul la gură. Sabia a căzut de abia la sfârşit. Am simţit că mă sufoc. A trebuit să stau jos. Nu cred că am mai plâns aşa şi atât demult. Nici nu mai doresc să plâng aşa vreodată.
Primul lucru pe care am putut să îl fac când mi-am revenit a fost să îi scriu:
"Patricia, nu cred că am avut vreodată un nod în gât mai mare. S-ar putea să ştii deja de ce, dar asta ar fi deja prea mult pentru mine. Ar însemna premeditare. La un momen dat am vrut să îţi trimit cartea înapoi, dar mi-am dat seama că nu vreau asta. O să o ţin ca pe o lecţie de amar şi durere. Una dintre poezii nu este a ta. Dacă sunt mai multe, probabil că nu ştii la care mă refer. Mă mai gândesc încă ce voi face. Între timp, sper să te uit ca pe o clipă de mare coşmar."
Nu are importanţă ce a răspuns. Poate dacă ar fi recunoscut că a greşit şi a furat mă simţeam mai bine în sensul că a înţeles fapta şi consecinţa faptei. Nu a recunoscut. A spus printre altele că:
"Am pus in paralel cele doua texte, sunt comune cateva versuri, disparate, si sincer nu o consider furata. Ti-am spus si mai devreme, am pornit de la ideile acelei poezii. Imi pare rau... chiar nu vreau sa te dezamagesc..."
Din păcate m-a dezamăgit. Defapt a făcut mai mult de atât. M-a convins să cresc mare în privinţa oamenilor. Nu am să mai cred în oameni. Nu în toţi şi nu cu atât de mare uşurinţă. Cred că este cea mai mare pierdere a mea de până acum. Încrederea în oameni şi în faptele de bună credinţă. Cred că o mare parte din mine a cam intrat la apă. Nu îmi place să recunosc când alţii au dreptate. Sunt o proastă care a crezut în iubirea şi încrederea necondiţionată. Păcat. Păcat că nu va mai fi nimic la fel. Îmi plăcea să cred că se mai poate crede în oameni.
Redau mai jos poeziile şi vă las pe voi să vă daţi cu părerea...
Poezia mea...
"fluturii trăiesc doar o zi!"
noaptea asta e altfel. tăcută. plânsă.
se agaţă cu amândouă infiniturile de tâmplele mele şi cade în gol...
în urma ei o lacrimă ca o dâră argintie.
numai bună de rană adâncă pe suflet.
"fluturii trăiesc doar o zi!"
plâng. pentru prima dată plâng interzis şi râd din suflet fără gratii.
- nu mă privi. sunt caraghioasă aşa şi timpul trece.îmbrăţişează-mă!
- dar praful de pe aripi...?
- lasă-l! nu mai are importanţă dacă atunci când îmi mângâi aripile îmi ştergi zborul.
oricum zborul fără tine nu mai are nici un rost.
te privesc. plângi. plângi şi râzi deopotrivă atigându-mi aripile oftând. sfâşii ştiai?
nici nu mai ştiu dacă dincolo de vis te-am cunoscut vreodată. nici nu vreau.
tremur. tremuri şi tu.
doi goi tremurând în noaptea care s-a sinucis.
unul cu altul. unul în altul. unul altuia. îmbrăţişaţi.
- iubitule...mâine?
- iubito ai uitat? repetă după mine...
"fluturii trăiesc doar o zi!"
"FLUTURII TRĂIESC DOAR O ZI!"
= eu dac-am trecut pe lângă ziua aceea? =
tăcere! se aude un glas de undeva. tac.
în noaptea asta se roagă Dumnezeu!
e prea multă linişte!!!
Poezia a fost publicată de mine pe mai multe forumuri în februarie 2008. Era o dedicaţie. Una specială pentru un om special mie.
Poezia rescrisă de ea:
noaptea asta e altfel,
mi-am găsit umbra printre cearşafuri,
tăcută, plânsă,
ca un infinit suspendat peste noi,
ea se agaţă cu toate gândurile
de tâmplele mele şi
mă ţine în suspans,
ca o imagine dinamică
în loc de rană adâncă pe suflet.
"Fluturii trăiesc doar o zi!"
şi sufletul meu plânge
pentru prima dată interzis
şi râde nestăvilit,
fără gratii.
"Fluturii trăiesc doar o zi!"
Nu o privesc,
şi e caraghioasă aşa
şi timpul trece...
"Îmbrăţişează-mă! Fluturii trăiesc doar o zi!"
Dar praful de pe aripi i-a dispărut suspect,
dar ce contează...
îi mângâi aripile,
să nu îi şterg zborul...
Dar mâine?
de mâine am uitat şi repet...
"Îmbrăţişează-mă! Fluturii trăiesc doar o zi!"
Dar dacă eu am trecut pe lângă acea ziuă?
Noaptea asta e altfel,
pentru un infinit de timp suspendat peste noi
se roagă Dumnezeu
şi umbra mea!
Da...
"Fluturii trăiesc doar o zi!"
Cică, Bratislava, 23.12.2008
Vouă vi se pare că: "...sunt comune cateva versuri, disparate, si sincer nu o consider furata. "???
Domnişoara Patricia nu este la prima lansare. Şi-a făcut debutul literar în 2006. Mai are încă trei volume de poezii lansate, mai multe volume de poezii pentru copii. Aici este durerea mea. Patricia are talent şi scrie frumos...asta dacă nu cumva şi restul textelor sunt idei prelucrate...:
"In viata mea nu am furat de la nimeni. Poate am pornit de la ideea cuiva, dar nu am furat poezii.".
Oricum ar fi, eu chiar am crezut în talentul şi sclipirea ei literară. Regret că nu mai pot să o văd decât prin prisma unui violator sufletesc şi intelectual.
De azi, nu voi mai publica nici o poezie de a mea. Cele de până acum au fost deja publicate. Cele ce le voi scrie de azi înainte îmi vor aparţine mie până la o următoare publicare. Dacă există cititori cu adevărat fideli care mi-au urmărit activitatea pe internet doar pentru textele scrise, îmi cer scuze pentru că îi privez de critici, de frânturile din mine, din gândurile şi sufletul meu, dar, dacă vor dori, mă vor putea regăsi pe viitor într-un al doilea volum de poezie, sau proză, sau poveşti. Când va fi să fie, voi face publică apariţia volumelor, data lansării şi locurile de unde le veţi putea cumpăra sau primi.
Cum spune titlul...ultima plagiere, ultima trădare! De azi înainte nu o să mai îmi îmbrace nimeni sufletul, iubirile sau emoţiile! Ele îmi aparţin şi aparţin oamenilor din viaţa mea pe care i-am iubit şi îi iubesc! Toţi avem prime iubiri, iubirea vieţii, iubiţi/iubite, soţi/ii... Oare chiar nu avem dreptul să fie doar ale noastre? Până şi acest drept vor unii să ni-l ia şi să şi-l asume ca unul al lor? De ce nu se pot bucura doar de frumuseţea, emoţia şi trăirea transmisă? De ce? De ce naiba trebuie să trăim printre oameni, alături de oameni şi să ne temen de ei?
Da. Asta este povestea tristă a unui suflet care s-a încăpăţânat ca un prost să creadă în oameni şi povestea tristă a altui suflet care s-a vândut pe el însăşi pentru o nenorocită de lansare în plus, pentru faimă, pentru recunoaştere, pentru ... nimicul din el. Mă întreb dacă se merită să renunţăm la noi pentru a deveni celebri. Eu cred că nu. Eu nu am plagiat în viaţa mea pe nimeni. Nu am furat ideile nimănui şi nici nu am rescris idei. Mă simt bine. Poate voi rămâne o viaţă întreagă un poet de doi bani, notoriu, fără recunoaşterea unor critici de mare clasă, fără lansări spectaculoase, dar măcar eu nu m-am dat niciodată drept altcineva decât cine sunt şi nici nu am retrăit prin pielea sufletului altcuiva.
Bună sau rea asta sunt eu, iar eu măcar ştiu iubi în stilul meu! Am obosit şi m-am săturat de mârşăvii sufleteşti. Găsiţi-vă şi voi talentul vostru sau măcar sentimentele voastre. Stop.
12 comentarii:
Rusinos si nedemn. Sis, ti-am spus de atatea ori ca increderea in oameni ne aduce numai suferinta.Eu una m-am lecuit.Cred ca a sosit timpul sa incerci si tu sa nu mai vezi frumusete in oameni care nu merita.Sufletele frumoase sunt doar cele care ne ofera iubire si prietenie neconditionate.Exista atata rautate ! Crede-ma ,nu merita sa plangi pt asemenea fiinte.
Ca si tine, am fost f deschisa cu cei din jurul meu si m-au tradat atat de rau incat am renuntat sa mai cred in ei,oamenii sunt rai, traiesc si se alimenteaza cu necazurile celorlalti, se bucura de suferintele lor si se sufoca daca renunta la acest mod de viata.
Nu mai plange, sis! Ai destule suflete langa tine care te iubesc pt ceea ce esti si pt ceea ce oferi.
Te iubesc mult!
E clar ca doar a modificat poezia ta, un gest urat - mai ales din partea unei prietene. Cere parerea unui avocat in privinta asta, nu stiu cum este legea dar ma gandesc ca pe langa faptul ca e complet imoral e si ilegal - pana la urma e furt.
Iar daca nu se poate altfel - inteleg gandul tau de ati retrage poeziile de pe net... daca se-ntampla asta le voi simti lipsa.
Te imbratisez... sunt alaturi de tine.
noi oamenii suntem destul de asemanatori in esenta noastra. oricat ne-am crede de unici, se intampla sa gandim la fel, sa visam la fel si, prin urmare, sa scriem la fel.
pot sa inteleg copierea unui format, a unei idei, chiar a unei sintagme, asta e, se intampla.
dar ceea ce a facut ea nu a fost imprumutarea unei idei sau a unor sintagme pentru a le modela conform sufletului ei, ci a fost chiar o mutilare a poeziei tale. eu asa am vazut-o. ca o mutilare.
Probabil asta e un cosmar al meu, niciodata constientizat. Odata am oferit spre citire niste productii pseudo-literare de ale mele si mi s-au oferit la schimb ale persoanei respective, tot spre citire. Am refuzat politicos. In sinea mea aveam o teama inexplicabila ca ma voi molipsi de la ele. Si eu tin foarte mult la originalitate. Imi cautam probabil si un stil personal. Ei, tot romanul s-a nascut poet, asa ca am scris si eu poezii, fara pretentii. De cativa ani scriu doar poezii strict personale, in care sunt eu, pe o masa de disectie imaginara. N-au nici calitate, si nici n-au ce cauta inafara universului meu intim.
Asa ca, draga Allia, se vede treaba ca unii se preteaza cu zambetul pe buze la lucruri josnice si nici macar nu-si dau seama. Din pacate, tot ala lovit e si cu durerea. Bine-ar fi sa il doara pe cel care loveste...
Eu nu as da inapoi, as scrie in continuare, avand mai mare grija de drepturile de autor (nu stiu cum se face concret in cazul asta), dar cred ca trebuie anuntat pe toate canalele acest furt intelectual. Fruntea sus, ca tu esti cea care merita toata atentia si admiratia!!! Adevarul va iesi la iveala, chiar si pentru cei care tin ochii inchisi.
Scrie intr-un caiet data si locul de pe internet unde ai publicat poeziile tale. Fara o astfel de evidenta nu vei putea demonstra ca cineva ti-a furat ideile. Fara o dovada nu poti demonstra cine pe cine a plagiat... Si sa iti fie de invatatura de minte !
Incepe cu aceasta poezie, vezi data exacta si locul unde ai scris si cere-i Patriciei sa recunoasca cum s-a inspirat de la tine... Altceva nu cred ca ti-ar folosi..............
Nu vad ce alte despagubiri ai putea primi care sa justifice cheltuielile unui proces.
Vă mulţumesc tuturor pentru mesajele lăsate, susţinere şi gânduri.
Nu ştiu ce voi face. Din păcate, tocmai pentru că ştiu despre cine este vorba îmi face decizia şi mai grea.
Totuşi, ca să lămurim nişte aspecte peste care unii trec din necunoştinţă de cauză, trebuie să precizez că furtul intelectual este un furt pedepsit legal ca oricare alt furt. Punct. Că este mai greu de demonstrat? Depinde de buna credinţă a legiuitorului şi de datele concrete aduse de către acuzator.
Cher iubita, în lege, lucrurile nu sunt atât de simple precum par la prima vedere. Acolo se aduc probe. Probele în cazul d efaţă sunt concrete. Nu este furt de idee, iar asta orice orb poate să o vadă. Patricia a semnat sub poezie data în care a "scris-o". Eu deasemenea am publicat poezia pe cafenea, pe agonia şi pe alte forumuri, iar poezia mea este cu mult înaintea ei publicată.
Aici, intervine articolul, cap II al legii 8/1996 care spune:
Art. 4.
(1) Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.
(2) Cand opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica numai cu consimtamantul autorului, atat timp cat acesta nu-si dezvaluie identitatea.
Apoi, cap. IV, art 13, 14 al aceleiaşi legi spune aşa:
Art. 13.
Utilizarea sau exploatarea unei opere da nastere la drepturi distincte si exclusive ale autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrala sau partiala a operei;
b) difuzarea operei;
Art. 14.
(1) Prin reproducere, in sensul prezentei legi, se intelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, in orice forma materiala, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau vizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice.
(2) Prin difuzare, in sensul prezentei legi, se intelege distribuirea catre public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vanzare, inchiriere, imprumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Şi, ar mai fi.
Cât despre învăţarea de minte, nu eu ar trebui să fiu cea care se învaţă minte şi nici eu nu ar trebui să fiu cea care se simte prost. Totuşi, totul ţine de bun simţ şi de educaţie. Mă simt prost pentru că îi cunosc familia pentru care am un respect deosebit şi nu aş fi crezut vreodată că voi fi pusă în asemenea postură delicată şi dureroasă de către cineva care pretinde că "te respectă", "îi eşti drag", pentru care "contează ce simţi, ce scrii", etc...
Ne pare rău că treci prin aşa ceva, voi avea şi eu, mâine, o replică pe blogul meu. Suntem alături de tine...
Dacă nu era Geanina, nici nu aflam. Trist rău de tot!
Până şi faptul că se pleacă de la poezia cuiva trebuie precizat, dacă suntem fair-play.
Cristi şi Geanina
mama ... n-o pot intelege pe fatuca respectiva ... este clar ca ti-a furat poezia. Cel putin , putea sa recunoasca, iar in al 12-lea ceas sa iti ceara tie scuze, iertare sau ce-o fi in stare ... Nu vad logica de a fura cuiva poeziile ... Pana la urma, tu ca om trebuie sa fii mandru de ce ai fost in stare sa "colorezi" in cuvinte ... Nu stiu si nici nu cred ca vreau sa mai stiu ce altceva a mai scris fata respectiva ... Eu stiu numai ca pe tine te citesc fara sa respir, stiu ca iubesc omul din tine, stiu ca prin cuvinte ne transmiti cate un strop din sufletul tau cald si bun ... si si si ... poate nu ne privezi definitiv de creatiile care ne starnesc dintre cele mai frumoase emotii ...
Lisandru, Geanina, vă mulţumesc şi aici pentru faptul că îmi sunteţi alături şi pentru ceea ce aţi scris pe blog referitor la această tristă întâmplare. Vă doresc un an plin de senin, iubire şi multe bucurii!
Stănica mea dragă...pe moment aceasta este decizia mea: de a nu mai publica pe net poeziile mele. Poate o să revin, deoarece dacă nu aş face asta aş priva oamenii dragi în detrimentul hoţilor de gânduri, ceea ce nu ar fi corect. Tu eşti un om frumos, de aceea uneori vezi oamenii atât de frumoşi. Eşti "un copil" atât de bun şi de senin încât...mie nu îmi rămâne decât bucuria de a te fi cunoscut. Poate într-o zi ne vom întâlni la o îngheţată, ce spui?
cafea :D sau inghetata cu cafea :D
Hmm, daca ti-ai face un loc/un blog, in care sa intre doar cateva persoane, pe baza de invitatie. Sau se poate face un blog ce nu e gasit pe google. Intra doar cine are adresa respectiva. Un utilizator de la blogspot de exemplu, poate avea mai multe bloguri, fiecare cu setarile lui.
Trimiteți un comentariu