17 aprilie 2012

construiesc mii de vise în care mă zidesc



uneori, când afară e rece de plâng câinii,
închid ochii şi te conturez probabil aşa cum nimeni
nu a făcut-o
surâzând. frunte în frunte. mâinile ni se iubesc gemene
una în alta
buzele respiră împreună la distanţă de-un suflet,
tu,
tu zâmbeşti,
eu mă topesc încet, inima o ia razna,
parcă s-ar afla în mijlocul unui tango a lui Evoria
alunecând pe degetele unei luni purpurii,
aproape de pleoapele mele
în timp ce-mi aşezi o şuviţă de păr după ureche
îmi spui ceva
lumile mele, aerul, sângele se destramă
le înfăşori după fiecare notă, după fiecare cuvânt,
iar eu îmi sunt cum nu mi-am fost vreodată
poate nici nu ştii, poate nu vei afla
cum doar existând
îmi faci apele inimii să vibreze: cintezele se iubesc
în cuibul de sub sânul meu stâng,
iar mâna mea dreaptă le simte când adorme
peste visul cu tine,
iubite

fără tine, aerul intră doar când închid ochii
eu doar, construiesc mii de vise în care mă zidesc
pe dinăuntru şi rămân vie

4 comentarii:

Szasz Sebes Paul spunea...

Superba poezie

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Mulţumesc din suflet, Paul...

Printesa Albastra spunea...

datorita tie..azi m-am simtit vie..iti multumesc my Lady
24 noiembrie 2011...

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Mă bucur că am reuşit asta draga mea... Fi vie însă în fiecare zi chiar dacă uneori sângele învaţă să ne îngheţe...fi vie!