dacă m-ai vrea...

(Sursa foto: internet)

de la un timp, sufletul meu nu mai vrea să stea în lumea unde totul e la fel - un film alb-negru, derulat pe rapid să prindă viaţă...
uneori adăugând vise, îl facem verde, roşu, azuriu mereu însă film
cade cortina, actorii fac reverenţe şi dispar, spectatorii se retrag la case mai frumoase, iar noi, rămânem să ne bem unul pe altul un absint, ca şi un dor fără capăt - să ne uităm rănile ce curg într-una prin noi, ape fără de capăt şi sfârşit, reci până în măduvă
de la un timp însă, aşa cum spuneam, nu îi mai place pasărea spin ce ţipă din el
a închis-o undeva unde nici nu o mai simt,
a deschis larg ferestrele să poată privi prin mine ca şi când eu nu aş fi acolo,
a tras aer curat în toţi anii prăfuiţi unde ţintuisem câte un gând îngălbenit şi a început să cânte - singur, singurel
habar nu aveam că ştie notele unor asemenea emoţii
ca şi când nu ar fi fost de ajuns că s-a pus stăpân peste simţurile mele a început să modeleze singur ceva,
am tot încercat preţ de câtăva vreme să ştiu ce, dar nu mi-am dat seama
până când te-am văzut pe tine...perfect îmbrăcat în sufletul meu,
de undeva de sub umărul stâng, el îmi făcea cu ochiul, iar eu deveneam lan de maci roşii, parcă totuşi cu o nuanţă mai roşie
nu mai conta însă...după o altă vreme trupul meu se simţea bine
făcând mişcările desenate de mâinile tale, ce mă-nfăşoară în aripi,
iar eu, încet, încet, prind forma sufletului tău şi ştii...nu mai îmi este teamă! Aş putea chiar să te rog să mă iubeşti preţ de câteva eternităţi, dacă m-ai vrea...