Adună toată zăpada şi topeşte-o pe inima mea. Din ea vor creşte flori albe şi firave. Un mic soare în dimineţi reci. Voi cânta apelor. Şi cerului. Tu, te vei apleca de fiecare dată să mă culegi. Într-o zi, îmi vei zâmbi şi voi învăţa să plutesc. În altă zi, ai să mă pui la suflet. Am să ţi-l ţin în palme. Petale. Tu vei fi un miez de floare, iar eu casa ta. Vezi, iubite? Câte flori albe peste noi şi câtă minune?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu