(Sursa: internet)
Sunt dimineţi mai altfel şi dimineţi ca aceasta. Pline de zâmbet şi soare. Dimineţi îmbrăcate în pielea ta şi vanilie. Dimineţi în care te-aş putea pune pe umeri şi aş zbura. Acolo. În lumea noastră cu albastru şi noi. În lumea unde copacii cresc până la cer. Sunt dimineţi în care mă învelesc în sufletul tău pentru mâine şi alt mâine şi alt mâine... când soarele tace ascuns între pietrele din noi. Şi sunt dimineţi în care te închid peste pleoapele mele să te am la drum greu. Sau bun. Peste tot. Nici că aş merge undeva fără acoperişul ochilor tăi. Cât de gol mi-ar fi aerul! Şi cât de gol îmi este. Dar azi, este o astfel de dimineaţă. Peste pământul meu s-a întis tot cerul. Câte păpădii de nori şi cât de mult Tu!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu