Noapte bună...
11 octombrie 2011
Gânduri în noapte
E ora 2:32. Am terminat de vizionat "Notebook". Da, ştiu. Pe unii v-am înnebunit deja cu el. Nici eu nu ştiu de câte ori l-am văzut. Sute. Şi nu exagerez. Însă, de câte ori îl revăd îmi vin în minte tot alte întrebări. Până acum, privindu-l am constatat că dragostea este ea însuşi un miracol. Nu e film. Chiar cred asta. Deşi mie nu mi-a adus nimic bun. Decât tristeţe şi pierdere. Nu pierdere materială. Pierderea de sine. Şi totuşi, cred că există. Cred în miracolul ei. Apoi, am constatat că poate face şi minuni. Oarecum, o face şi cu mine de la un timp. Mă dezmorţeşte. Mă adună de peste tot. Mă redă. Însă, oare ea ne poate salva? Asta, m-am întrebat azi...
Noapte bună...
Noapte bună...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
dragostea e un sentiment.
prin urmare nu "aduce" nimic. il traiesti sau nu. il reprimi sau nu.
exista multe opinii stranse in filosofii, coduri sau principii de viata care cer, recomanda, impun reprimarea sau controlarea sentimentelor de orice fel ar fi, ca avand efecte negative. personal nu mai cred in efectele benefice ale controlarii sentimentelor. dupa cum nu cred nici in "exhibitionismul sentimental" (nush daca e corecta sintagma).
tu ai trait (ma refer numai la trecut acum) acest sentiment. i/ai permis sa se manifeste, l/ai dorit, l/ai trait. smecherila zice ca ce blana lui mai vrei de la acest sentiment? sa fie si reciproc si, mai mult, la fel de intens cu al tau? faptul ca tu ai iubit sau iubesti nu este o garantie ca cineva vreodata te va iubi, sau, te va iubi la fel. se poate intampla de multe ori sau niciodata.
mergand mai departe, presupunanad ca iubesti si esti iubita, simpla existanta reciproca a acestui sentiment nu este garantia fericirii. fericirea este un alt sentiment.
hp
Dragostea aduce multe...:). În primul rând pe noi, nouă şi celui pe care îl iubim. Ne aduce mai multă căldură, gingăşie, mai multă bunătate în noi. Deşi de multe ori suferim, suntem mai buni. Mult mai buni. Pentru prima oară nu mai suntem egoişti. Ori dacă simţim să fim, nu e dragoste. Dragostea dă mai mult decât oferă. Dacă nu e aşa, e doar un moft, o plăcere mai intensă.
Însă, despre asta aş putea vorbi o veşnicie...
Nici eu nu sunt pentru reprimarea sentimentelor. De ce să reprimi ce simţi? Să te anulezi ca şi fiinţă ce simte? Ce rost ar avea? Asta ar deshide un lanţ al slăbiciunilor. Te vei tot reprima până vei deveni un cerc care se va rupe inevitabil.
Ce mai vreau de la sentiment? Nimic. :). Iubirea există doar printr-o iubire la fel de mare. Vreau doar să îmi reamintesc mereu că sunt un om, iar ca om am nevoie de sentimente frumnoase ca să pot şi să mă pot continua într-o viaţăp ce ne sfârşeşte de prea multe ori înainte de vreme. Atât.
Acu, poţi comenta! :) Mai mult. Multipersonalitate-o! :D
Trimiteți un comentariu