Deoarece...

 (Sursa foto: internet)

Deoarece foarte mulţi mă întrebaţi şi întrebaţi în general într-un fel sau altul...

Deoarece mulţi îmi spuneţi că oamenii nu merită să crezi în ei aşa cum fac eu deoarece ei dezamăgesc, lovesc, rănesc, dor....

Deoarece mereu aproape întotdeauna pedalaţi pe ideea de încredere, iar eu doar pe cea de iubire, am să vă răspund printr-un răspuns şi nu doar...pe care l-am dat azi, unei persoane minunate :)...

Poate că oamenii, nu sunt perfecţi. Nici nu ar fi bine sau frumos să fie. Mie îmi place tocmai imperfecţiunea lor. Faptul că sunt spontani când e vorba de "a dărui" sau "a primi". Reacţia lor. Teama lor. Bucuria. Poate că unii rănesc sau fug. Lovesc sau râd, dar mie mi se pare ceva normal să reacţionăm aşa. Suntem oameni! Aşa suntem clădiţi, structuraţi. Să ridicăm în jurul nostru un zid invizibil care să ne apere. Când cineva te atinge, prima dată reacţionează acel..."capac de sticlă". Unele dintre ele sunt create să lovească. Altele, să rezoneze puternic. Unele se ascund într-o carapace şi mai adâncă. Altele se sparg. Unele însă... se dau pur şi simplu la o parte şi te lasă să intri. Asta e varianta cea mai plăcută. Aceasta este revelaţia mea. Să intru în templul acela unde locuiesc cele mai puternice emoţii, trăiri şi sentimente ale noastre...inima! Când cineva îşi deschide uşa de protecţie şi îţi dă voie în casa lui...în intimitatea lui umană, în bunătatea şi frumuseţea sa. Chiar şi în imperfecţiunea sa. Inima lor, devine căminul tău şi, uneori trebuie să ştii să faci primul pas. Să aeriseşti şi să ai grijă. Inima omului deşi e o casă a emoţiilor, a trăirilor este asemeni unei flori...firavă, sensibilă, tremurătoare, temătoare, iubitoare. La primul gest necugetat poţi să o răneşti şi devii cel care rupi sau ofileşti prima petală! Deci, încrederea şi reacţia celorlalţi, depinde de multe ori şi de noi. De cele mai multe ori.

Cei mai fericiţi însă sunt cei care dăruiesc absolut orice sentiment uman fără să aştepte ceva în schimb!

Şi aici, am să răspund întrebărilor...:

Eu, NU dăruiesc ca să primesc ceva sau să aştept ceva în schimb...Dăruiesc pentru că aşa simt! Pentru că nu ştiu să fac altceva. Deoarece ştiu că bunătatea, căldura, prietenia şi iubirea sunt sentimente magice care indiferent cât le-ai nega sau ignora nu pot trece pe lângă tine să nu te atingă într-un fel sau altul.

Poate nu acum. Poate mai târziu când ceva anume le va scoate din hibernare şi ţi le va aminti. Nu am un scop decât zâmbetul şi fericirea oamenilor pe care îi iubesc necondiţionat cu bune şi rele. Dacă există cineva să profite...va fi strict problema, ignoranţa, fericirea sau durerea lui mai târziu. Pe mine nu mă atinge, tocmai deoarece eu nu doresc ceva în schimb.

Mă bucur însă când primesc feedback de la oameni...Asta îmi demonstrează că nimic nu poate trece neobservat, neatins, nesimţit! :)...mai ales iubirea!

Oricâte răspunsuri am căutat în viaţă în orice fel de situaţie, singurul răspuns constant şi firesc a fost: iubirea! Ea e cheia în orice fel de relaţie! Deci, nu aşteptaţi să vină dragostea, încrederea, binele înaintea voastră...întâmpinaţi-le voi.

S-ar putea să vă surprindă ceea ce veţi găsi în acest îndemn!