(Sursa foto: internet)
peste mări şi zări, fiecare în capătul lui de lume,
trişti şi goi de doruri, ne agăţăm de soarele unui zâmbet
ca doi copii care cred că un carusel e drumul către stele
şi ştii, chiar este pentru că atunci când zâmbeşti sufletul meu
zboară
preţ de câteva clipe uit cât pământ este între noi
aud doar şoaptele când mă chemi şi te chem
ploaie rece şi caldă gândurile noastre, însă timpul, cum trece timpul
de încet iubite şi cum sfâşie, iar eu aş vrea să se dea mai repede nouă
mi-e dor,
Doamneee, cât mi-e de dor
aş face pământul mai mic să pot să ajung dintr-un pas la tine
sau dintr-un zbor să pot atinge ochii tăi, culcuş inimii mele
şi nelinişte de parcă în sufletul meu ar alerga pisici sălbatice
de atâta drag
te văd şi te aud la capătul acestor depărtări, dar mâinile
tot goale şi reci îmi sunt de tine şi te-aş ţine în braţe
cum te-aş mai strânge lângă mine să ştiu că la o aruncătură
de buze respir tot aerul meu, în timp ce tu mă amesteci
cu tine
cândva, sub mângâierea mâinilor tale s-a născut o fată
care a învăţat să iubească un băiat pentru sufletul lui
ca nici un altul şi a tot crescut şi ea şi iubirea veri întregi aşteptându-te
să naşti sub mângâierea mâinilor tale o femeie tuturor zilelor ce vor fi
doar ţie
Doamneee, iubitul meu cât mi-e de dor
aş face pământul mai mic să pot să ajung dintr-un pas la tine
sau dintr-un zbor preţ de câteva clipe uit cât pământ este între noi
aud doar şoaptele când mă chemi şi te chem
de atâta drag
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu