24 ianuarie 2013

Un prieten pe zi - Flavius Obeadă

Un prieten pe zi...Azi, Flavius Obeada! Un om de la care poţi învăţa omenia, frumuseţea, literele, limba română, sufletul chiar şi atunci când nu spune nimic şi adună în el tăceri.

Pe pagina lui, cultura şi literele sunt la loc de cinste...în mijloc de suflet şi minte aşa cum se cuvine, iar fotografiile sunt pete de culoare numai bune de pus la rever de privire când culorile din jur dispar.

Nu ştiu alţi oameni cum scriu ce scriu, cum exprimă ce exprimă, dar Flavius...e Nichita meu :). El ia cuvintele, le modelează în sufletul şi emoţiile lui, apoi le spune: "Zburaţi şi daţi oamenilor să bea tot dragul meu de ei!", iar ele, îl ascultă atât de cuminţi şi frumos!

Despre Flavius, aş scrie mult, dar nu am să reuşesc niciodată să îl cuprind în cuvinte!

Mulţumesc, Flavius pentru că eşti şi eşti atât de frumos!

http://flaviusobeada.wordpress.com/2013/01/17/ceva-care-nu-dovedeste-nimic-stop


Nici nu ştii de câte ori m-am cufundat eu în scrierile tale Flavius! Cu setea omului cu dor de cuvinte, emoţii, trăiri. Nici nu ştii cum stăteam în ele cufundată ca într-o apă caldă, primitoare...îmi înfundam urechile şi doar ascultam susurul lor. Eu, îţi mulţumesc pentru că ştii cu adevărat să dai viaţă cuvintelor în inimile noastre aşa cum puţini oameni reuşesc!

Un comentariu:

Anonim spunea...

L-aș plasa mai aproape de Cezar Baltag decât de Nichita, dar fiecare simte în felul lui...