uneori, viaţa ne rupe de noi ca şi cum, noi nu am fi acolo
nu ne-am exista,
am fi doar şerpi care ne lepădăm pielea la răscruci grele
fără să ne durem,
dar adevărul este că unii dintre noi, rămânem acolo mereu
stâncă de aşteptare
şi ne tot rupem, ne tot rupem, până pe inimă nu ne mai rămâne
decât un ţipăt adânc
peste noi trec ani, asemeni unor furtuni, unor ierni geroase
până în măduva sufletului
nimic şi nimeni nu ne mai poate încălzi de parcă peste noi
s-a lăsat ca o cortină, viaţa
pentru totdeauna ca o moarte adâncă ce ne tot duce departe
adâncindu-ne şi mai mult
în doruri, doruri nesfârşite unde iubirea se pune streaşină
privirii şi zărilor ştiind, fiind
uneori, viaţa ne rupe de noi ca şi cum, noi nu am fi acolo
nu ne-am exista,
ne face fărâmi de oameni în timp ce în noi ne ducem unii
pe alţii ca pe un rozar
în genunchi mi-am pus sufletul de când te-am smuls mie
de mine să te dau timpului
şi m-am rugat făcându-mi dragostea mătanie peste mătanie
sperând că Dumnezeu
va aprinde în viaţă o lumânare mare cât iubirea noastră,
iar noi vom găsi calea
peste inima noastră crescuse deja un munte prea greu
de atâta zăpadă,
o clipă trecea în alta asemeni unui an de frig şi singurătate
nu ne mai găseam
de parcă ne-ar fi înghiţit pământul vieţii, iar peste noi nimeni
nu ridicase cruci
toate, toate se ridicau în noi doi iubite, mari şi adânci
din lacrimi şi disperări,
iar în locul numelui nostru ne-am răstignit pe noi în toate
cele patru zări ale iubirii
şi, doar din punctul acela am putut vedea drumul care ducea
exact către locul unde erai
aşteptând să apar în sfârşit în pragul iubirii tale atât de frumoase
care păstrase toate amintirile
ridicând în tine o casă ca nici o alta în care eu să pot trăi
şi iubi până şi uşa aceea pe care
nimeni nu a deschis-o vreodată deoarece ai zăvorât-o cu noi
să nu treacă nimeni iubirea
uneori, viaţa ne dăruieşte numărul exact al iubirii noastre
şi ne sărută rănile
crescând din ele întâmplări în care încape atâta mirare
şi fericire ca în nici o alta
ne adună de peste tot şi ne redă nouă ca şi cum noi
nu am fi fost niciodată
în altă parte, iar din noi, viaţa creşte într-o zi cât alte vieţi
în şapte mulţumind,
pentru această iubire de poveste unde dragostea a învăţat
să ne ştie pe de rost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu