(Sursa: internet)
uneori mă gândesc cum ar fi să cobor în mijlocul tău,
să mă strecor prin sărutul tău acolo, înăuntru
în lumea noastră frumoasă şi nebună de noi
unde se aud numai ecouri de suflet
să mă strecor prin pielea ta,
prin palmele tale,
ca şi când mi-aş scurge viaţa în tine,
iar tu m-ai naşte din nou
şi din nou
şi din nou
ori de câte ori îţi treci degetele prin părul meu,
peste buzele mele
odihnindu-le peste sânul meu stâng
privindu-mă unde nimeni nu m-a privit vreodată
în suflet
rază caldă şi timidă a dimineţii
uneori mă gândesc cum ar fi să ies din tine
printr-un ţipăt
în timp ce tu mi-ai şopti iubirea la ureche
până în adâncul cel mai adânc al meu
2 comentarii:
un fel de contopire, nu? :-*
da...o contopire frumoasă şi fericită, aşa cum ar trebui ea să fie când oamenii cred şi trăiesc iubirea... :).
Trimiteți un comentariu