De dor...

(Sursa fotografiilor montate: Internet, Montaj şi Design: Lady Allia)

doar pământul s-a pus cruciş între noi
de-a lungul şi de-a latul
să nu te mai găsesc

spune-mi cum, iubite,
cum, să te găsesc?
CUM, Doamne, să ajung la dragostea mea?!

am să beau toate apele să-mi astâmpăr dorul
am să sap cu unghiile munţii
am să fac tunele în viaţă

să mă izbească toate nopţile întunecate Doamne
şi toate zilele fără de el
până la aia una

de ce nu pot fi şi eu femeie să-mi pieptăn părul
să fiu iubită pe umeri, pe suflet
până la capătul capătului

încremenesc Doamne în viaţă ca într-un peron
trec trenuri prin mine fără să se oprească
parcă nici nu aş fi acolo

altele se opresc doar cât să-şi împartă inima
sau gândurile preţ de un timp impar,
iar apoi rămâne doar şuieratul

L-ai auzit vreodată Doamne? şuieratul
parcă ar fi un lup în gura altor lupi,
iar luna tace tot mai roşie

de ce bat pasul pe loc în mijlocul inimii mele
şi fac cercuri în mine fără de sfârşit
până la el, acelaşi el???

de ce, el e cel care a deschis şi închide mereu
toate lumile în urma privirii sale
lăsându-mă însă atât de a nimănui?

de ce nu îl aduci înapoi, aşa cum aduce vântul
frunzele, primăvara florile, vara soarele
ca să îi spun cât îl iubesc???

fără el Doamne, creşte în mine o casă cât un munte,
dar e atâta frig şi singurătate în mine
încât voi deveni o peşteră

numai liliecii iubirii mă vor mai locui Doamne
în timp ce vor muşca din mine
toată viaţa, iar eu...tot voi aştepta!

.............