Oamenii se tem de cuvinte. Se tem să le dăruiască, dar şi să le primească. Au mereu impresia că în spatele lor ascunzi ceva. Oamenii se tem de oameni, pentru că se tem de singurătate şi se tem să sufere. Astfel că, oamenii se ascund în spatele inimii. Unii se bucură în tăcere, iar alţii doar aşteaptă.
4 comentarii:
Cat de bine punctezi tu, frumoaso. Oamenii chiar se tem de cuvinte. De multe ori, in loc sa multumesti pentru un compliment, zambesti stramb ca nu stii ce e in mintea omului ăluia de te lauda asa... Ne temem sa ne bucuram de vorbele frumoase.
Aşa este, Lore...Pe mine oamenii la început m-au privit cu suspiciune. Nimeni nu îşi putea imagina că oamenii pot fi atât de deschişi, că iubesc să dăruiască altora bucăţi din ei şi iubire necondiţionată oamenilor. Spuneau că am ceva de ascuns, că nu am cum să fiu doar aşa, dar în timp...au înţeles că la mine iubirea şi dăruirea chiar sunt o stare de fapt, un fel de a fi :).
Ştii cum suntem noi Lore? Ca şi câinii aceia care după ce au fost loviţi o dată, consideră orice gest de la acela o posibilă durere şi ne ferim, mârâim, muşcăm sau fugim. Un altfel de Colţ Alb :).
Oamenii lovesc de teama. Teama isi face cuib in sufletele care nu cunosc iubirea.
„De câte ori te confrunţi cu un oponent, cucereşte-l prin dragoste!” - Mahatma Gandhi
Ce frumos ai exprimat ceea ce simţi, Cazare Sinaia...! Mulţumesc de gândul minunat lăsat.
Trimiteți un comentariu