(Sursa foto: internet)
Doamne, oare oamenii vor mai fi oameni? Oare credinţa va mai fi credinţă? Oare iubirea va mai fi iubire? Vreau să ştiu, pentru că uneori simt că lumea uită de toate cele fireşti şi se leapădă de Tine înainte să cânte cocoşul a treia oară. Şi o fac atât de des, încât uneori nici nu mai e nevoie să cânte cineva. Doamne, toaca tot bate în noi...lung, prelung precum lupii în nopţile reci, dar în noi nu răsună nimic! Nici o emoţie. Nici o părere de rău. Iluzii a ceea ce ne-am dori să fim. Rar adevăruri. Oamenii ucid frumuseţea momentului, a umanităţii şi trăirilor dinainte ca ele să poată să se dezvolte! Doamne, umanitatea devine un avorton al oamenilor şi ne lepădăm de noi mai devreme de a ne naşte corect! Uneori ne naştem trupuri şi doar atât. În cazul acesta Doamne, unde se duc sufletele???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu