Ştefan Goanţă la Olimpiada de Coregarfie din Cluj Napoca, 2013!
Balerinul meu de excepţie care lucrează de dimineaţa de la 5 până seara târziu. Care ajunge acasă frânt şi nu se plânge niciodată. Un talent nativ pe care puţini îl cunosc, dar cei care am ajuns să o facem ne bucurăm de el şi de tot ceea ce el ne dăruieşte! Pentru Ştef nu contează genunchii juliţi, durerile de spate, coatele lovite sau faptul că de multe ori şi le masează singur, singurel...în tăcere, visând la o lume mai frumoasă şi mai bună. Ştefan nu recunoaşte sacrificiile. Nu recunoaşte durerile. Pentru el, toate sunt normale. Fac parte din viaţă şi din dăruirea sa pentru balet şi dans. Balerinii, aş cum am spus mor şi reînviu de sute de ori pe scenă, dar de fiecare dată o fac excepţional! Ei râd şi plâng dansând! Ei sunt lebedele adevărate, iar eu norocoasă să le pot privi plutind...
"- Ce faci mamă acum? îl întreb uneori pe Ştefan
- Visez cu ochii deschişi! Visez dans şi muzică! Visez oameni frumoşi şi viaţa aşa cum ar trebui ea să fie..."
Pentru mine Ştefan înseamnă însă mult mai mult decât un balerin talentat sau un talent deosebit! El este...parte din familia mea! Este, copilul meu pe care îl susţin şi îl iubesc din toată inima şi de care sunt deosebit de mândră!
Sper ca toată lumea să îl vadă măcar jumătate din cum îl văd eu şi să îl simtă după cum merită să fie simţit: cu toată inima!Nu e deloc greu să iubeşti când asta vine natural...direct din suflet!
Sper ca toată lumea să îl vadă măcar jumătate din cum îl văd eu şi să îl simtă după cum merită să fie simţit: cu toată inima!Nu e deloc greu să iubeşti când asta vine natural...direct din suflet!
Felicitări, dragul mamei! A fost un moment deosebit şi mi-a plăcut foarte mult... De abia aştept să vă văd mai departe. Emoţiile acum sunt duble pentru mine, dar mă bucur! Am să îţi ţin pumnii şi voi avea emoţii... Mi-ar fi plăcut să te văd şi individual acolo deoarece eu cred în talentul tău, dar sunt mândră de tine oricum, Stefan! Te iubesc, copile ♥!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu