(Sursa foto: internet)
- Mami, haide să ne zânim în seara asta din nou!
- Şi cum ajungem noi să ne zânim?
- Punem mânuţa stângă pe urechea dreaptă şi cu cea dreaptă, pe sub mâna stângă ne ţinem de nas şi strigăm tare: Ori-ori-orrriarrriiii!
Şi uite aşa, ne zânim noi două seara în timp ce eu îi citesc, iar ea îl ţine pe Ţurţur lângă ea. Ţurţur este un ursuleţ de pluş. Cuminte. Ca mai toate jucărioarele din pluş. Se lasă smotocit, aruncat în sus, în jos şi nu se plânge niciodată. Poate când e bolnăvior, dar atunci, scoatem trusa medicală şi îl facem bine pe loc. Noi îl vrem mereu plin de zâmbet. Ţurţur e o parte din universul nostru. Va fi mereu. Citim despre lumile acelea de poveste în care toate se pot realiza, unde mereu există o zână bună, prinţese, prinţi care ştiu să preţuiască frumuseţea inimii chiar dacă e ascunsă sub haine rupte şi murdare. În lumea poveştilor natura poate fi mereu reparată de elfii buni şi curajoşi, iar copacii prin viaţă. Povestitoarele ca mine sunt ajutate de Nenea Vânt, de Mama Bufniţă, de Brăduleţi, Bursuci, iar copiii pot privi de pe marginea coperţilor direct în inima poveştii, gâdilând-o de drag!
Şi uite aşa, încet, încet, glasul mamei adorme pleoapele curajoase şi ochişorii aceia mari, cafenii larg deschişi care nu vor să piardă nici o literă.
Buzele se apropie încet de fruntea fetei mele, ochii îmi strălucesc, spun o rugăciune în care îmi pun toată credinţa că îi va fi bine, de sănătate şi creştere armonioasă, apoi îi spun:
- Somn uşor, Puiuţa mamei! Să zâneşti frumos, draga mea în visele tale....
Şi niciodată, niciodată de o vreme încoace nu uit să spun:
- Somn uşor, Puiuţul mamei! Să zâneşti şi tu frumos, dragul mamei...
Rugăciunea unei mame e aceeiaşi mereu pentru fiecare copil în parte. O mamă nu ştie iubi mai mult sau mai puţin.
Apoi, mă aşez puţin pe marginea ferestrei şi încerc să adorm noaptea, să o îmblânzesc, să visez...E un obicei de când eram şi eu copil. Acela de a transforma fiecare lucru în ceva firesc şi a-i da viaţă în imaginaţia mea pentru că nu e aşa?...imaginaţia este cea care deschide cele mai ascunse porţi ale sufletului. Ea găseşte mereu cheia. Mă simt Belle. Mereu am fost. În jurul meu până şi ceainicele vorbesc, iar ceşcuţele aleargă râzând. Astfel, lumea este mult mai frumoasă şi neaşteptată!
Visaţi dragele şi dragii mei! Visele sunt mereu gratis şi pot să ne limpezească sufletele frumos!
...........
Mulţumesc, Zâna mea Bună şi Minunată pentru fotografia dăruită.... ♥!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu