Viaţa îmi tot dăruieşte fără încetare...

 

 (Sursa foto: Thomas Kinkade)

De la o vreme, fără să îmi dau seama de când exact, viaţa îmi tot dăruieşte fără încetare. Clipe de frumuseţe, de linişte, de fericire. Mă recompensează aşa cum nu aş fi sperat vreodată. Mi-a umplut existenţa şi sufletul de oameni dragi şi frumoşi. Nu mai sunt singură. Nu mai suntem singure. Mereu mi-am dorit o familie de care să mă bucur şi pe care să o simt a mea. Acum, o am. Am nişte copiii minunaţi...de care sunt nespus, nespus de mândră şi fericită! Pe care îi iubesc din toată inima mea şi pe care nu am să îi părăsesc niciodată, nici când nu am să mai fiu, iar ei vor fi mari şi la caselele lor fiecare. O dragoste aşa cum le-o port eu...nu mai poate trece cu nimic! Iar ei...ştiu! ASTA mă face deosebit de fericită. Că ei ştiu! Nimic nu poate bucura o mamă mai mult. Am un om alături care mă iubeşte, mă înţelege şi în clipele în care sunt o pacoste şi nu e nimic de înţeles la mine şi pe care îl iubesc din toată inima mea de-o eternitate şi încă multe eternintăţi. Am o prietenă...care se gândeşte la mine şi îşi face grijhi pentru mine şi în toiul nopţii şi pe care eu o iubesc şi o visez mereu, mereu când nu suntem împreună...pentru că dorul de ea nu trece şi o vreau mereu aproape. Am în soţul ei cel mai bun prieten pe care nici nu l-am sperat şi de a cărui prietenie sunt mândră! Iar fiica lor...este soarele care răsare mereu în mijlocul inimii mele. De la zâmbetul şi minunea ei îmi iau eu mereu ora exactă şi aerul curat! Visez de când mă ştiu o casă de lemn albă, împrejmuită de flori de liliac şi iasomie, cu grădini pline de flori...bujori, crini, trandafiri, margarete...cu o curte mare, plină de iarbă şi copăcei din care să răzbată triluri de păsări. În timp ce copiii noştri "balerinează" prin curte...noi stăm toţi pe terasă bându-ne cafeaua, ceaiul, povestind, amintindu-ne şi râzând. De când i-am cunoscut şi i-am adunat în sufletul meu, dimineţile mele sunt altfel. Pline, întregi şi rotunde! Viaţa mea are un sens şi mă simt împlinită! Unii au nevoie de lucuri materiale care să îi completeze şi să îi împlinească...eu, am nevoie de ei ca să fiu întreagă! Fără ei, nu aş fi decât un om gol, singur, deprimat care ar căuta întotdeauna...acel ceva fără de care niciodată nu ar fi complet! Vă iubesc nespus de mult...Augusta, Cosmin, Andreea, Lucian, Diana, Stefan, Adi, Ramona, Aloma, Liliana...! Voi, sunteţi cu adevărat familia mea...şi, ştiţi la ce visez eu acum? La un Crăciun împreună.... ♥!!! 

 Bună dimineaţa, dragii mei... ^_^ !