(Sursa foto: internet)
Am să aştept cuminte sub florile inimii tale.
Am să mă bucur de ploaia lor peste anii mei. Ai noştri. Am să le culeg
în inima mea petală cu petală şi-am să te refac în sufletul meu până la
rădăcini. Să-mi fii! În viaţă şi dincolo de viaţă. Singurul
copac în care am crezut de la prima adiere peste viaţa mea. Eşti
singurul plăsmuit tot din iubire. Cu tine, pământul din jur e mereu
verde precum dragostea la început de viaţă. O primă iubire fără de
sfârşit. Şi vom fi stele, iubite, dar acolo, în jurul acelor rădăcini va
creşte un codru frumos de emoţii şi suflete...
Un comentariu:
Şi ce dacă pleci în Canada, o să mai scrii pe blog şi, măcar aşa, tot o să mai citesc ce scrii !
Uite, am scris, chiar dacă fără talentul tău, pe blogul meu, de ce ţin eu la tine !
Trimiteți un comentariu