18 aprilie 2013

Ca într-o căsnicie a sufletelor!

(Sursa foto: internet)

"Te-ai gândit vreodată că nu îţi spun ce simt pentru că nu vreau să îţi umbresc sau să îţi împovărez fericirea şi sufletul?"

NU! Nu m-am gândit. Am crezut doar că suntem prietene. A fi prieten presupune să îţi fii alături şi la bine şi la rău. Să te susţii şi să te ridici unul pe altul. Înseamnă să simţi să împarţi cu celălalt toate. Ca într-o căsnicie a sufletelor! Asta văd şi înţeleg eu prin prietenie! Aşa cum înţeleg că tăcerea e doar tăcere şi nimic mai mult. Aşa cum înţeleg că uneori prea multă tăcere înseamnă timp aruncat peste noi, distanţare şi răceală! Iar uneori, înseamnă egoism. Egosim faţă de tine. Pentru că eu te voi iubi oricum. Sufletul meu aşa este construit. Cine intră în el, nu mai iese niciodată, chiar dacă a lăsat pâraie de lacrimi. A fi prietene înseamnă să nu menajezi. Să spui ce simţi, pentru că dacă prietenia e reciprocă, cealaltă parte va ştii de ce i-ai spus ce i-ai spus! Va înţelege că a greşit, iar dacă simte, va îndrepta. Ce să mai spun? Nimic! O să scriu până va curge tot sângele din mine afară prin cuvinte şi mă va lua vântul!