19 martie 2012

amintiri dintr-o vară...

 (Sursa foto: internet)

Era într-o vară când noi doi ne-am întâlnit. O vară frumoasă care nu anunţa absolut nimic la răsărit. Doar prieteni, balta de la Mureş, parcul central şi...cam atât. Totuşi, s-a întâmplat. Nici acum nu înţeleg cum. Doar s-a întâmplat. Mi-ai aninat de suflet două cireşe roşii şi frumoase care încă sunt acolo...cuminţi la locul lor. Într-o vară cu 16 ani. Un inel dintr-un fir de iarbă în timp ce ploaia şiroia peste noi, iar noi stăteam ascunşi sub o pătură alergând către casă. Maci. Iarbă. Şi cuvinte. Aerul nu exista. Nu îmi amintesc să fi respirat în acele trei luni altceva decât pe tine...Ochii tăi negri şi calzi. Zâmbetul larg şi alb. Inima care părea că niciodată nu îţi mai bate calmă. Mâinile tale care mereu îmi aranjau câte o şuviţă rebelă. Privirea în care părea că sunt cel mai frumos om de pe pământ şi în care mă puteam vedea picătură cu picătură fără să mă tem că nu mă voi plăcea. Chipul tău atât de frumos...atât, atât de frumos în timp ce te întindeai pe banca din parc cu capul pe picioarele mele pierzându-te în zâmbetul meu. În ochii mei. În inima mea. În mâinile mele...căuş ţie. Nu am să uit niciodată seara aceea când ai plecat plângând. Când mi-ai rupt sufletul şi visele în milioane de bucăţi şi le-ai împrăştiat peste tot cerul vieţii mele. Le adun încă. Probabil, le voi aduna mereu, pentru că oricine intră în viaţa mea, orice aş face, mereu, ceva, acolo este gol. Lipsă. Nu e la locul lui. Şi, mereu, apari tu...Şi când te gândeşti dragul meu că nu se anunţa nimic la răsărit atunci...De câte ori ne revedem lumile noastre se cutremură. Aerul ni se opreşte în stomac. Nici unul nu mai respirăm. Între noi, după atâta amar de vreme...19 ani...nu există aer. Decât noi. Nici acum nu înţeleg cum. Doar s-a întâmplat.

Ştii însă, că mai am inelul acela din iarbă?

.......................

Îţi mai aminteşti - Ramona-Sandrina

îţi mai aminteşti

verile acelea tinere
ce se întindeau sub talpa iubirii noastre verde şi necoaptă?
ploile ascunse
sub buze calde ce ne mângâiau umerii goi potolind setea?
inelele împletite
din iarbă simplă ce ar fi trebuit să ţină o veşnicie magică,

menită mereu să fie doar
visul unei nopţi de vară?

îţi mai aminteşti
cum am plecat în lume atât de şchiopi
de suflet?

îţi mai aminteşti?!...



 

3 comentarii:

Anonim spunea...

Poezia"Iti mai amintesti?" semnata Ramona-Sandrina nu iti apartine, ci ii apartine lui Gabriel Tudosescu. Ai auzit de legea dreptului de autor?

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Îmi aparţine şi am multe dovezi în acest sens! Este scrisă de foarte mulţi ani şi mai mult este publicată într-o carte de poezii. Aştept să mi se aducă dovezi în acest sens, asta în cazul în care le aveţi şi nu doriţi să fiţi dat Dvs. în judecată pentru calomnie! Nu de alta, dar deja m-am săturat de plagiat şi ipocrizia lui!

Sandrina-Ramona Ilie ~ Lady Allia spunea...

Şi, apropo..."domnul" Tudosescu, m-a plagiat în totalitate, dovadă un artico mai vechi dedicat în întregime lui. Şi un mail ca răspuns de la el...pe care îl am la păstrare ca dovadă vie a recunoaşterii faptei sale. Deci, domnule anonim, sunteţi pregătit să vă puneţi obrazul pentru acest om în faţa instanţei? Sau vă bazaţi pe anonimat?

http://ladyallia.blogspot.ro/2010/08/plagiatura-in-romania-sau-despre-furtul.html