Măi, nu ştiu eu cum sunteţi voi au ce faceţi, dar eu am aşa o stare...de plictis, precum MO din Robotzii :))). Nimic nu îmi iese. Nici măcar cuvintele nu vor. Zici că stau lipite cu super glue de tâmple şi nu vor a ieşi nicicum...
Eu le rog: "Haideţi măi afară că e soare, e primăvară, eu vă promit că vă dau florilor!".
Ele însă..."NU şi NU! Nu vrem afară! ne e bine aici la lâncezeală intelectuală! Stăm cu capul în jos sprijinite de ceva pai din gândurile tale! Ieşi tu afară dacă e soare! ".
Ce pot să le fac? Nimic! Că şi mie mi-e o leneeeee de aia de şi aerul îl respir greu :)))! Cum i-am spus Adiţei mele..."de la o vreme am înnebunit frumos precum salcâmii :))))"...sper doar să nu îmi crească ciucuri că aia mi-ar mai lipsi :D.
Sinceră să fiu mi-e şi dor. Nu spun de cine că nu vreau să dispară. Cică dacă spui lucurile frumoase pe nume, dispar. Aşa că, lasă că e mai frumos şi mai plăcut să îl strig eu aşa uşor şi liniştit în sufletul meu. De acolo, nu poate dispărea. Că nu poate. Cum vrea să fugă, cum hopaaaa, l-am prins şi zic..."Na na...aici al meu eşti! Măcar aici stai colea potolit şi hai să visăm, să vorbim, să râdem, să citim poezii, să stai cu capul la mine în braţe şi să mă laşi să te privesc...Aici e grădina noastră secretă! Nu sună telefonul! Nu ai servici! Nimic! :)!". Din moment ce zâmbeşte, trag concluzia că e bine. Nici fugit nu se mai vrea. Să spunem că fiecare îşi permite să viseze:) şi să rămână cu visul.
Apoi, iar aş vrea să fac ceva, dar nu ştiu ce. Aşa că...mă las şi eu gândurilor. Stau şi lâncezesc ca şi ele, agăţată de un pai de vis :)!
Lunii mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu