(Sursa foto: internet)
Mi-am luat sufletul în umeri şi plec...către niciunde. În locul acela de obicei nu ne aşteaptă nimeni. Doar mergi aşa...cale de o viaţă goală şi rece. Doar ele visele te mai încălzesc asemeni unei eşarfe catifelate, iar noi...ne prefacem a zâmbi culcându-ne fruntea pe un umăr plin de căldură. Nu contează că e doar muşchiul care ne creşte peste gânduri arătându-ne nordul unei luni pline. Iar lupii ce ne ies din inimă...sunt doar sunetul unei viori ce ne mai trece încă o dată arcuş peste iubire...sfârtecând-o de uitare!
Noapte bună...suflete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu