omul de la capătul tuturor gândurilor mele!!!

Majoritatea poeziilor mele au fost asemeni sunetului pe care îl trimiţi undeva în spaţiu şi aştepţi...uneori ani lumină un răspuns. Un alt sunet. Sunetul perfect pe inima ta. Acela care se mulează pe toate emoţiile tale şi simţi că doar pe ritmul lui poţi dansa frumos şi senin. Singurul care te poate acorda. Vioară şi arcuş. Sunetul meu a revenit din spaţiu. Nu are importanţă cum. Nici de ce. Poeziile mele îi aparţin, deoarece numai el a reuşit să îmi atingă sufletul în cel mai frumos şi minunat mod posibil... În momentul acela, cuvintele l-au recunoscut. Pe el. Omul din spaţiul viselor şi lumilor mele. Al inimii. Al sufletului. Al vieţii. Sunt fericită că exişti...oriunde te-ai afla...



Sufletul tău se aşează perfect peste sufletul meu
aud acordurile fără seamăn când respiră împreună
sau separat
nu are importanţă, deoarece respiră trezind lumi
de emoţii
lumile din noi, lumile noastre,
lumi întregi din carne şi vise
oamenii din noi iubindu-se
ca într-un leagăn,
tu, leagănul fiinţei mele, de la trup la suflet
şi viceversa, cel care nu are nevoie de cuvinte
să-mi rostească şi să mă rostească şi totuşi,
când o faci,
vocea ta, mi-e dimineţi cu soare, mi-e soarele însuşi,
mi-e culoare şi linişte frumoasă
dragul meu,
câtă minune încape în ochii tăi chiar şi atunci
când nu mă priveşti decât de departe
printr-o dorinţă:
"să-mi fii!",
iar eu îţi sunt în toate cele câte stau în putinţă
unui om
imposibilă ţi-aş fi uneori şi aş rupe rândurile, gândurile,
lanţurile şi ţie m-aş da să mă duci acolo, unde
iubirea e doar la o respiraţie distanţă
de tine
m-aş da să mă îngropi ca pe ultima cruce de pe
sufletul meu să pot trăi cum trăiesc femeile,
iubită!
acum, e rândul meu să-mi pun o dorinţă:
"să-mi apari!
mi-e atât de dor de tine,
omul de la capătul tuturor gândurilor mele!!! "