să iubeşti de-a binelea un bărbat în carne şi oase

 (Sursa foto: internet)

cuvintele tale mă dojenesc şi mă iubesc,
mă ţin departe, dar mereu mă aduc înapoi
mă întristează, dar niciodată nu mă lasă tristă
mă îmbrăţişează şi nu mă lasă nimănui chiar de mă dau
uşor altor cuvinte
cuvintele tale îmi transformă lacrimile în fluturi de zâmbete
încă se poate, încă pot, încă poţi să dai aripi inimii
nu spun a cui...a mea, a ta, a noastră
în iubire nu se adună, nu se scade, nu ne dă cu rest
unul, unul acela magic
mă iubeşti şi mă ţii în braţe doar în cuvinte
sau necuvinte uneori,
în tăceri rostite de privire,
iar eu tremur în mijlocul lor
mă faci să trăiesc doar tăcându-mă în viaţa ta atât de dragă mie
şi-mi eşti aici
şi îmi eşti peste tot
şi aş putea să fiu în mijlocul sufletului tău
şi tot mi-ar fi dor
şi ai putea să fii în mijlocul sufletului meu
şi tot mi-ar fi dor
aş putea trăi vieţi şi vieţi şi mi-ar fi dor mereu
de încă o viaţă cu tine
de viaţa în care trenul chiar se opreşte, tu chiar cobori
eu chiar te pot atinge şi altfel
de viaţa aceea, iubite...unde nu e interzis să iubeşti de-a binelea 
un bărbat în carne şi oase!
şi nu-i aşa că şi tu simţi la fel?
iar trenul...parcă nu mai ajunge niciodată
şi cuvintele mi se termină, iar ale tale nu mai încep

mai dă-mi o privire, un sărut, un cuvânt, o inimă
punct de visare şi-am să mai duc şi viaţa asta aşa
poate totuşi, în una ai să te naşti direct lângă mine
la timp!