Magazinul meu de vise

(Sursa foto: internet)

"Închid uşa, sting lumina, trag oblonul şi încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui"

îşi repeta în timp ce trăgea luna peste sufletul ei
ca pe o geană obosită,
iar timpul devenea mic, mic cât un bob de linte
sub inima ei tăcută
de departe, se auzeau corbii şi lupii stelelor
una câte una cădeau
în pliscurile şi gurile lor flămânde de atât de mult roşu
aprins cum sunt visele
mari de iubire în timp ce gramofonul dă rateuri repetând:
"te iu...te iu...te iu...",
o viaţă întreagă să îţi fie teamă să spui cuvintele acestea chei
la sfârşit de placă se aude:
"te iubeam atât de mult!",
dar ea dormea demult sub luna aceea mare şi gârbovită
din mâini îi crescuseră
drumuri sub paşii tăi niciodată opriţi la poarta inimii sale
din suflet o casă albă
împrejmuită de flori şi copaci, două cinteze la fereastră
şi o lună mare albă

mereu iubindu-te!

(şi totuşi, magazinul acesta nu se vrea închis
încă murmură...)