La articolul cu Aurelian Andreescu, cineva mi-a spus: "Superba voce, chiar nu stiam de el hm ".
Logic! Românii au un marketing interesant când vine vorba de naţionalism. Îl cumpără pe al altora şi îl vând pe al lor. Nouă ne plac doar talentele altora. Pe ale noastre le punem la păstrat în locuri unde nu le mai poate găsi nimeni decât poate întâmplarea.
Chiar şi casele de discuri fac la fel! Preiau diamante gata şlefuite pe care nu le valorifică, însă fac reclamă cu bani grei brizbrizurilor vocale ale altora. Păcat şi prostesc aş spune! Să stai pe o mină de aur până când o umple pământul, muşchiul şi nu o mai găseşti când ai nevoie de ea...
C'aşa e în tenis! Nu?
2 comentarii:
Bine punctat. Felicitari pentru blog!
Mulţumesc, asemenea :)!
Trimiteți un comentariu