29 martie 2012

fără de tine



în seara aceea, ca şi în multe altele,
cerul îşi va aprinde felinarele deasupra noastră
pământul va deveni o scenă de dans în doi,
iar tu, tu, te vei aşeza peste sufletul meu
asemeni unei umbre frumoase
mă învălui,
te învălui,
ne învăluim în noi, cu noi şi uităm că aerul e separat
lumea e acolo. toată. cum o mai pot ţine în braţe!
în ochii tăi locuieşte liniştea şi iubirea. căldura
în ochii tăi mă pierd...alerg desculţă de mine
pe o plajă care-mi iubeşte până şi paşii,
tălpile mi le ţii pe palme, puf de păpădie
îl împrăştii în toate zările inimii tale şi zâmbeşti
în timp ce mâinile tale-mi clădesc o casă din ele
în care eu mă cuibăresc iubind iubită şi zbor
sub sărutul tău. uit numele meu. uit tot.
îmi amintesc doar să te chem încet, literă în literă
să te am pe buze izvor dimineţilor în care vei pleca
mereu să te reîntorci
în seara aceea, nu cred că voi mai vrea să mă trezesc
fără de tine alături

2 comentarii:

Mucegai spunea...

trebuia sa postezi poezia asta sambata...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Nu, azi voi iubi Pământul...