(Sursa foto: internet)
Nu-mi amintesc exact când l-am "cunoscut" prima dată...Îmi amintesc însă că îl fredonam pe drum către şcoală. Apoi, în casă. În timp, a devenit un fel de a fi. Îl fredonam peste tot. Am crescut alături de muzica sa. Am învăţat să visez alături de muzica sa. Să fiu realistă uneori. Să văd alte culori şi alte dimensiuni ale vieţii şi inimii.
Însă ştiţi ce? Cel mai frumos am învăţat să iubesc prin muzica sa. Pe vremea când l-am "cunoscut" credeam în poveşti cu happy end şi cu prinţi care iubesc până la capăt. În iubiri care se termină când suntem cărunţi.
Şi, deoarece muzica este o magie, o licoare a sufletului care ne ajută să trăim frumos...muzica sa, m-a ajutat şi pe mine să cred încă în toate acele poveşti frumoase deşi viaţa poate m-a dezamăgit de multe ori.
Alături de muzica sa originală, de versurile profunde...am încercat să cresc frumos. Nu sunt încă om mare. Dacă aş fi, bănuiesc că nu aş mai crede în minuni...prefer să rămân aşa..un suflet de copil...pentru a putea încă să mai cred în frumuseţea din noi!
Şi, deoarece tot de la acest om şi suflet deosebit de sensibil, frumos şi plin de căldură şi strălucire am învăţat să spun...am să spun:
TE IUBESC NON-STOP, DOMNULE Dan Teodorescu!!!
Un comentariu:
La mulţi aniiiiiiiiii!!!
Trimiteți un comentariu