Vasile Danci Moroşanu...un om frumos al sufletului meu!

 (Sursa foto: Vasile)

Aşa cum îmi place mie să spun, în drumul nostru prin viaţă întâlnim oameni. Oameni şi oameni. De la unii, ne rămâne o privire. De la alţii un zâmbet. Însă, minunea se întâmplă când sufletul nostru este atins, deschis şi modelat de prezenţa unui om anume. Oamenii în trecerea lor prin viaţă ne ating, iar unii dintre ei ne rămân în cel mai frumos fel...ca prieteni. Bucăţi de suflet din sufletul nostru. Asta sunt prietenii. Ei ne împlinesc vise doar printr-un surâs. Ne ţin de mână şi ne cunosc sufletul pe de rost. Ne iubesc chiar şi când alţii ne desconsideră. Ne arată mereu cerul şi ne ajută paşii să meargă drept.
Dintre oamenii aceştia deosebiţi, azi, voi alege unul anume...pe Vasile. Nu întâmplător, deşi aş putea vorbi despre el în fiecare zi şi, probabil tot nu aş scrie atât de mult precum ar merita sau precum mi-aş dori eu a scrie.
Dacă ar fi să îl descriu pe Vasile, nu cred că aş reuşi. Totuşi, aş spune despre el că este asemeni unui râu frumos. Un râu plămădit din gânduri, frumuseţe, emoţii vii, trăiri, bunătate, credinţă şi iubire. Un râu care niciodată nu se umflă, niciodată nu iese din albie furios. Un râu care curge şi dăruieşte permanent...viaţă şi frumos în tot ce atinge. Un Iordan al omeniei. Asta este el. "Când faci lucrurile din suflet, simţi că un râu curge în tine, o fericire! Rumi". Totuşi, eu cred că la el e altfel. Aş scrie citatul aşa...reinventându-l pentru prietenul meu bun şi drag: "Când faci lucrurile din suflet, un râu curge din tine, ca şi o fericire!"...
Vasile nu s-a născut pentru el! Nici gând! El s-a născut pentru oameni. Nici o bucată din sufletul lui nu e pentru el. El nici nu ştie cum este să îţi pese de tine, de liniştea ta, de odihna ta, de sănătatea ta, de nopţile tale. El munceşte mereu. Dăruieşte ca să ne lase nouă moştenirea unui om absolut deosebit! Minunat! O pulbere de praf magic! A scris, a lucrat în jurnalism, în media şi a dăruit constant suflet pentru suflete, minuni scrise şi bunătate în cuvinte.
Ce aş mai putea scrie eu despre el? Că mă bucur şi mă simt binecuvântată deoarece într-o zi anume l-am cunoscut şi nu m-am mai lăsat dezlipită de inima lui frumoasă care are un ritm aparte, ca nici o alta. Sunt fericită că din atât de mulţi oameni, prieten drag îmi este el! Multe am învăţat, multe mi s-au schimbat în felul de a-mi fi şi în suflet şi frumoasă "ulcică de lut sufletesc" a modelat el din mine!
Mulţumescu-ţi moroşan drag pentru că exişti atât de frumos şi dai pământului un rost şi mai mare decât acela de a fi doar un cămin oamenilor...îl faci roditor!  

La Mulţi Ani!