Şi, m-am gândit să o scot la lumină...deoarece o iubesc, deoarece îmi place să visez pe ea alături de tine, în timp ce numărăm frunzuliţele de trifoi şi fluturii care se aşează peste florile din preajma noastră...
Ştii tu de câte ori te-am luat de mână şi am alergat în lung şi în lat? Ne-am aşezat pe iarbă şi am vorbit de toate...aşa cum numai noi ştim în timp ce inimile noastre îşi şopteau şi îşi construiau grădini secrete în care să ne pierdem de drag...seara târziu şi în toate clipele noastre...
Ştii tu de câte ori mi-ai zâmbit licărind de bucurie în timp ce eu alergam în braţele tale? Uneori mi te imaginez radiind de fericire pe malul mării. Stai aşa...pe spate în timp ce valurile te ating uşor, iar eu deasupra ta doar te privesc. Şi mă bucur. Mă bucur de tine. De zâmbetul blând şi cald al privirii tale. Nimic rău din ce-a fost nu se mai simte. E departe. Un coşmar prin care am trecut amândoi ca să ajungem într-o clipă rotundă. Doi oameni clădind un cuib cald şi fericit.
Uneori, mergem pe poteci de munte sălbatic. Facem fotografii şi ne fugărim ca doi copii. Râdem şi ne bucurăm de clipele care nu ne aleargă. De noi.
Şi ştii tu cum am eu grijă de aceste vise? Sunt...comorile mele! Lumea pe care vreau să o protejez de tot. Pe care nici nu o rostesc. De teamă. Teama să nu dispară. Să nu..., să nu dispară. Poate într-o zi, am să ţi le dăruiesc şi am să te învăţ iubirea pas cu pas...aşa cum ar trebui să fie ea...liniştită şi plină!
Dansezi, dragul meu acum cu mine? Accept orice cadru în care eşti tu...:)!
(Publicată la 11.04.2012, 17:06)
Un comentariu:
Cat de frumos iubesti tu...Minunat!
Trimiteți un comentariu