Astăzi, vreau să discut despre dăruire. Despre a te dărui şi a fi primit! este cel mai frumos fapt care se poate întâmpla şi în mod normal ar trebui să fie pentru totdeauna. Totuşi, fericiţi sunt cei care rămân în prima barcă în care s-au urcat...până la capăt şi navighează împreună pe orice vreme.
Când intri într-o relaţie o faci deoarece crezi în ceva. Crezi şi ai speranţa că va merge. Crezi că între tine şi omul celălalt există ceva special care v-au adus împreună. Aveţi vise comune, hobbyuri, vă place poate să gătiţi împreună, să vă zâmbiţi. Orice! Cel mai bine ar fi ca pe lângă acestea, ceea ce vă leagă să fie iubirea. Dar şi aşa, ca o relaţie să meargă, trebuie să fim corecţi şi cinstiţi cu celălalt. Să îi spunem de la început despre noi. Unde începem şi unde ne sfârşim. Ce putem trece şi ce nu putem trece. Ce putem duce şi ce nu am duce niciodată. Şi viceversa. Viaţa oricum are prostul obicei să dea totul peste cap, inclusiv felul nostru de a fi, de a gândi, de a simţi. Este bine să pornim relaţia de la ceva sincer. Transparent! Orice relaţie va cunoaşte compromisuri, iar dacă vrem să meargă, trebuie să învăţăm că din momentul în care am ales să ne împărţim viaţa şi sufletul cu cineva, nu mai suntem doar noi! Este şi celălalt! Şi trebuie să ştim să respectăm în asta sufletul său. Trebuie să învăţăm despre relaţie, despre căsnicie că este un fel de colivie cu uşile mereu deschise. Poţi pleca oricând. Poţi alege oricând să faci numai ce doreşti tu. Poţi să reiei oricând să fii ceea ce ai fost înainte...doar că, tu alegi să rămâi! Identitaea, individualitatea noastră, noi rămânem. Ni s-a oferit această şansă! Doar că adăugăm în plus! Avem dreptul la a fi noi, dar am şi câştigat ceva în plus! Dreptul de a fi mai mult! Dreptul de a fi sufletul pereche al cuiva, iubita sau soţia! Dreptul la o relaţie, prietenie, iubire şi...familie!
Mulţi însă consideră că renunţă la ei când fac acest pas. Eu cred că privesc problema greşit. Nu renunţi la nimic. Accepţi doar şi un alt om în viaţa ta şi înveţi să ţii cont de acest lucru. Că nu e uşor?! Nu este!!! Nu este uşor să nu îţi placă un meci de fotbal, dar în timp să înveţi totul despre fotbal numai pentru că unuia dintre noi îi place fotbalul. Nu e uşor să mergi duminica la slujbele religioase neînvăţat fiind cu asta, doar pentru ca să vezi fericirea pe chipul celui de alături. Nu e uşor să introduci încet, încet în obiceiurile tale şi alte obiceiuri sau să scazi. Dar merită! Merită să faci aceste compromisuri ca o relaţie să meargă.
Zilele trecute am auzit întrebarea: "nu crezi că ceri prea mult celui cu care va fi să fii?".
Întrebarea nu mi-a fost adresată şi nu am intervenit, dar, consider că a fost pusă greşit. Nimeni nu are dreptul să ceară ceva cuiva când este vorba despre o relaţie. Aşa cum am mai spus, are dreptul doar la o expunere despre cum este el şi ce poate duce. este vorba despre nişte aşteptări! Aşteptarea de a ţine cont şi de el cineva într-un anumit context! Altfel, la ce bun o relaţie? Singuri ştim ce dorim, ştim ce aşteptăm, ştim ce ne face fericiţi şi nefericiţi, dar avem nevoie de cineva care să facă asta pentru noi aşa cum şi noi facem asta pentru el. Ideea că nu mai luptăm singuri pentru noi şi fericirea noastră! Viaţa noastră înseamnă ceva prin acele acţiuni, alegeri, gesturi! Noi suntem martorul vieţii lui, iar el al noastre! Astfel, viaţa nu mai trece egoist, goală şi fără rost! Din clipa în care cineva a ales să fie în viaţa noastră şi să fim în viaţa sa, viaţa a prins rost, contur şi deplinătate!
Şi, ca să răspund la acea întrebare...nimic din ceea ce aşteptăm de la celălalt nu este prea mult atâta timp cât noi dăruim ceva atât de preţ: pe noi înşine! Trup, minte şi suflet! Pentru totdeauna! Şi viceversa! De aceea, o relaţie, o prietenie, o iubire, o căsnicie, nu ar trebui niciodată tratată cu iresponsabilitate, uitare, egoism! Cineva, ţi-a dăruit la un moment dat TOT ce era şi însemna! Oare e prea puţin? Mie mi se pare un gest de mare, mare încredere şi dăruire pentru doar câteva alte sentimente: încredere, respect, dragoste şi rămânere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu