ştiţi voi cum e sentimentul acela dulce-amărui
cum e să ştii că lumea ta e aici, mare cât un cuib de suflet
şi departe unde numai cu gândul o poţi atinge?
ştiţi voi cum e să îţi simţi mâinile reci-calde
mereu înfăşurate în jurul unui om drag cât nici nu pot spune
şi niciodată să nu-l poţi atinge de parcă
am fi două stafii ale timpului
care tot aleargă între noi, în noi, prin inimile noastre
şi nu mai stă...
nu mai stă
NU MAI STĂ!!!
ştiţi voi cum e sentimentul acela în care ştii
că nimic nu poate completa golul şi locul, de parcă
iubirea ar fi un cordon ombilical
între sufletele noastre,
iar noi nu ne mai naştem odată!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu