29 martie 2013

Tu...ai simţit asta vreodată? Că fericirea cuiva e mai presus decât a ta?

"- De ce nu ai mers mami în braţe la doamna aceea frumoasă?
- Pentru că nu are braţe la fel de călduroase ca ale tale, mami! Şi tu eşti mai frumoasă ca ea! La tine în braţe e cel mai bine!

- De ce ai făcut asta, draga mea? Ştiu că ai fi vrut altceva!
- Pentru că asta face ochii tăi să râdă! Aşa am simţit mami...Nu am vrut să te rănesc!

- Iubita mea, ce e mama pentru tine?
- Tu mami eşti iubire! De aia m-am născut...să te iubesc mult!

- Augu, ce îţi place ţie cel mai mult la mama?
- Să fie fericită! Atunci şi eu sunt! Mă gâdilă la inimioară!"

Acestea sunt cuvintele fetiţei mele de doar 5 ani şi 6 luni...Ea iubeşte sincer, dezinteresat şi necondiţionat.! Ea simte să facă anumite gesturi, să zâmbească sau să stea în braţe la mine pentru că...SIMTE să facă asta! Simte să fie acolo! Simte să mă vadă fericită! Fericirea mea e şi a ei... Ştie la doar 5 ani să renunţe la mici plăceri pentru a mă vedea zâmbind şi radiind. Asta îi dă o stare de bucurie, de linişte, iar asta pentru că iubirea simte şi se simte. se dă sau nu se dă! Şi pentru ea mama nu trebuie să fie top model ca să ştie sigur că nici o altă femeie nu va fi la fel de frumoasă ca mine...Cam asta ar fi...cu iubirea şi dorinţa de fericirea a cuiva! E simplu nu, când iubeşti cu adevărat?!

Tu...ai simţit asta vreodată? Că fericirea cuiva e mai presus decât a ta?

8 comentarii:

Anonim spunea...

Cu adevarat aveti o fetita in varsta de 5 ani si 6 luni ?! Sa va traiasca si mai ales ....bucurati-va d e ea , de inocenta ei acum cat mai aveti vreme . Multa oricum nu mai aveti .Poate ceva mai mult decat sotul insa....Acum sint copiii frumosi deci , Dumnezeu sa va ajute sa aveti bucurii cat mai multe din partea fetitei dv.stra si sa va bucurati din plin de bucuriile pe care le ofera din innocenta inimii ei de copil !Si am descoperit { tot intamplator fireste } unde am gasit bloggul dumneavoastra .... un motiv de bucurie pentru mine .SI pentru faptul ca am gasit bloggul si pentru faptul ca am descoperit ...unde anume !

Ramona Sandrina spunea...

Da, am o fetita de 5 ani si 6 luni. Se numeste Augusta-Maria si este cu adevarat deplinatatea si bucuria mea. Este un copil bun, inteligent, sensibil si foarte vesel.
De ea ne vom bucura amandoi. Si eu si sotul. Fiecare atat cat va considera si isi va dori. Eu i-am fost Augustei mereu aproape, ii sunt si ii voi fi, deoarece nu stiu sa fiu altundeva decat langa copila mea. ea este cea mai importanta in viata mea!
Va multumesc pentru ganduri si urari si asemenea va doresc si eu. Sa va bucurati de cei dragi!
O seara frumoasa va doresc!

Loriana spunea...

Cred ca pentru orice mamica fericirea copilului ei e mai presus de orice...nu? Fericirea copilului meu este cea care imi umple sufletul, este deplinatatea mea ca om...

Ramona Sandrina spunea...

Nu ştiu Loriana dacă pt fiecare mămică e la fel, dar ştiu că mi-aş dori să fie aşa...deoarece copiii sunt minunile noastre în viaţă! Nimic nu se poate compara cu bucuria aceasta :)!

Augusta, de când a fost doar o bobiţă de omuleţ în burtică la mine m-a schimbat într-un om care şi-a dorit să fie mai bun, mai puternic, mai frumos! Mi-am dorit mereu să fiu invincibilă pentru ea şi să îi ofer tot ce este mai bun în viaţa asta. Să îi aşez în fiecare zi aripile pe umeri, ca atunci cân e momentul să ştie să le folosească :).

Ea este totul meu...Îţi doresc să te bucuri de minunea ta şi să adunaţi numai clipe de poveste împreună!

Anonim spunea...

He, he, he....i-oi fi fost matale " mereu aproape " insa ...tot sotul dumitale , va fi Dumnezeul ei...pe el al va diviniza si credeti-ma ...am experienta in asa ceva ! In genere orice mama face pe dracu-n patru pentru a fi " prietena " ficei insa....tatal este cel ce se alege cu...laurii !!! Fireste nu trebuie sa fiti dezamagita si....nu trebuie sa fie dezamagita nici o persoana de sex opus ce va viziteaza blogul : aceasta-i ceva natural ! Daca sunteti o familie catolica imi permit sa va urez Hristos a inviat daca sunteti ortodoxsi...ramane pentru data viitoare ! O zi excelenta va doresc

Ramona Sandrina spunea...

Sunt ortodoxă :), dar vă mulţumesc pentru urări!

Stimate domn, fac parte dintre oamenii care nu impune nimic nimănui :), cu atât mai puţin dragostea, emoţiile şi sentimentele fireşti.
Fiica mea "va diviniza" pe cine va simţi ea să divinizeze. Nu văd nimic rău în a avea un preferat. Toţi avem. De ce m-ar supăra că îşi iubeşte tatăl? Şi eu îl iubesc. Eu nu concurez în educarea copilului meu cu tatăl ei. Taţii însă precizez că sunt de mai multe feluri. Sunt taţii naturali şi taţii care chiar sunt taţi, care îşi cresc copilul, chiar dacă nu este al lor. Nu toţi oameni care au copii sunt şi părinţi!
Totuşi, aş face o precizare. După cum aţi observat, eu sunt femeie, fată, dar preferata mea este mama. Îmi iubesc tatăl şi îl respect foarte mult, dar mama a fost pilonul copilărieie mele, al adolescenţei. A stat şi a buchisit cu mine ore întregi, mă acoperea noaptea şi mă săruta pe frunte, mă strângea în braţe când plângeam, mi-a fost mereu imposibil, eroic, invincibilă!
Nu a fost perfectă, dar aşa cum a fost s-a străduit mereu să fie un exemplu. Dacă are o calitate deosebită este faptul că mama nu renunţă niciodată când crede în ceva. Este o luptătoare. Mama mea nu abandonează nimic niciodată şi pe nimeni!

Generalizările, sunt periculoase să ştiţi. Ele, alături de etichetare fac cel mai mare rău unei relaţii, unei familii şi societăţii în general!

O zi bună, vă doresc! Şi Sărbători Fericite!

Anonim spunea...

Sunteti dumneavoastra ...mai aparte ...una dintr-o mie ! Cat despre urare...va multumesc anticipat pentru zilele in care BOR a hotarat ca vom sarbatorii si noi Pastele ! Dupa ultimul recensamant ...proape 80% dintre bucuresteni sant...altfel decat catolici sau romano catolici .Va dati seama ce sansa ar fi fost ca dintre toti ...tocmai eu sa ma fi nimerit a fi papistasi .Niu ca ar fi ceva in neregula cu asta .

Ramona Sandrina spunea...

V-am urat Sărbători Fericite, anticipat :), deoarece aşa am simţit de cuviinţă. Am dedus deja că sunteţi ortodox.

Cât despre partea cealaltă, mă îndoiesc că sunt una dintr-o mie şi să ştiţi că eu nu cred în faza aia cu adevărul absolut :). În concluzie, acesta nu se află nici la Dvs.

Cred însă în ideea că fiecare copil va simţi ceva mai mult posibil, pentru unii dintre părinţi, datorită unor anumite conjuncturi, împrejurări în care a crescut şi a fost educat.

Dacă ar fi să fim realişti însă, în România, cred că există cele mai mici şanse ca taţii să fie părinţii preferaţi de fete, dat fiind încă misoginismul în floare, ideea datului cu pumnul în masă şi nerespectarea personalităţii copilului de către tată. Ideea că bărbatul e cel care a pus codiţa la cireaşă în viaţă şi familie, iar aceasta trebuie să îi respecte mereu deciziile!

Însă, SUNT EXCEPŢII, iar asta nu poate decât să mă bucure. Fetiţa mea se bucură de o astfel de excepţie :) şi aş fi deosebit de fericită ca ea să îşi iubească tatăl mai mult. E un om de excepţie care ştie să dăruiască, să înţeleagă, să primească! E un om bun!