cer oare prea mult?
întreb şi eu aşa, în timp ce afară vântul răscoleşte
de parcă pieptul ar fi deschis asemeni unui cord
peste care bisturiul aşteptării trece încet, încet
de parcă şi să simţi când mori e interzis
în lumea noastră
cer oare prea mult?
întreb şi eu aşa, în timp ce ploile curg în mine adunând
nopţi reci şi singure cu tine, fără tine, departe
de braţele mele care nu vor decât să se aşeze cuminţi
în jurul tău în timp ce ochii mei te vor iubi
pentru a nu ştiu câta oară
cer oare prea mult?
întreb şi eu aşa, în timp ce lacrimile mele se adună în mine
ca într-un vas ce parcă nici să dea pe dinafară nu poate
şi-ar da din atât de multă iubire şi dor - mi-e dor
şi trupului meu îi e dor să fie iubit pentru o întâia dată
cer oare prea mult?!
întreb şi eu aşa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu