27 martie 2013

Atât cât poate fi ea, eternitatea!

Nu am pretins niciodată că ştiu totul despre iubire. Din contră aş spune. Sunt omul care ştie cel mai puţin despre ea. Dar cred în ea. Şi cred în faptul că ea ne schimbă din clipa în care ne-a atins. Eu, sunt doar femeia care iubeşte. Aşa cum ştie. Aşa cum îi cântă inima. Şi nu mă tem de cuvinte. Nu mă tem să vin aici...goală de mine în faţa voastră şi să spun: "Iubesc!". De ce m-aş teme? De ce ar trebui să tac? Nu am furat nimic. Doar simt! Simt... Simt că sunt vie! Simt că trăiesc! Simt cum inima mi-e cuprinsă de milioane de emoţii şi bate frumos. Uneori o ia razna ca o nebună. Alteori stă mică, mică...doar într-o bătaie. Atunci îi e dor. Şi, o ia razna din nou. Zboară! Iubirea crede. Nu se îndoieşte. Poate totuşi, uneori se ţine într-o zvâcnire de teamă. Teama că poate totul e un vis. Dar tot ea inima ştie. Ştie că dacă e iubire, nu e vis! E zbor. E căldură. E un cuib în care locuiesc două suflete. Din clipa aceea, nimic nu mai va fi la fel. Două suflete, vor merge mână-n mână şi se vor uni într-o bătaie de inimă pentru totdeauna...atât cât poate fi ea, eternitatea!

 

Niciun comentariu: