Nu am pretins niciodată că ştiu totul despre
iubire. Din contră aş spune. Sunt omul care ştie cel mai puţin despre
ea. Dar cred în ea. Şi cred în faptul că ea ne schimbă din clipa în care
ne-a atins. Eu, sunt doar femeia care iubeşte. Aşa cum
ştie. Aşa cum îi cântă inima. Şi nu mă tem de cuvinte. Nu mă tem să vin
aici...goală de mine în faţa voastră şi să spun: "Iubesc!". De ce m-aş
teme? De ce ar trebui să tac? Nu am furat nimic. Doar simt! Simt... Simt
că sunt vie! Simt că trăiesc! Simt cum inima mi-e cuprinsă de milioane
de emoţii şi bate frumos. Uneori o ia razna ca o nebună. Alteori stă
mică, mică...doar într-o bătaie. Atunci îi e dor. Şi, o ia razna din
nou. Zboară! Iubirea crede. Nu se îndoieşte. Poate totuşi, uneori se
ţine într-o zvâcnire de teamă. Teama că poate totul e un vis. Dar tot ea
inima ştie. Ştie că dacă e iubire, nu e vis! E zbor. E căldură. E un
cuib în care locuiesc două suflete. Din clipa aceea, nimic nu mai va fi
la fel. Două suflete, vor merge mână-n mână şi se vor uni într-o bătaie
de inimă pentru totdeauna...atât cât poate fi ea, eternitatea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu