Graniţele, limitele...

(Sursa: internet)

 

"Şi, revenind la ceea ce am citit aici şi la ceea ce tot descopăr din ce în ce mai fericită la tine şi despre tine, mă face să îţi spun că acum, mi-aş dori certitudinea că Universul paralel nu există :). Ar fi greu să ţin zborul. Iubesc însă consistenţa cuvintelor tale şi m-aş bucura să scrii mai des, chiar dacă ştiu că nu poţi...am să împing graniţele şi voi spune: trebuie să poţi Vinc! Durează 5 minute. Cam cât ai fuma o ţigară :P.

...mintea umana cauta extaziata marginile a tot ceea ce analizeaza,dar contempla iscoditor,insa infricosata,infinitul.Limitele exacte confera identitate.Printre limite,mintea se afla in domeniul ei ,dar infinitul sfideaza reperele.Limitele sunt indispensabile definitiilor.Cunoasterea limitelor poate genera siguranta,iar nelimitatul,angoasa.Cand se descopera limitele,creste sentimentul de intelegere. - LaMarca."

 

Vinc, pe mine marginile mă îngrădesc. Mă simt ca un om băgat într-o cămăruţă. Nu îmi ajunge timpul şi spaţiul ca să mă explorez şi să explorez viaţa, oamenii, acţiunile...toate. Am nevoie să ştiu că nimic nu e finit. Ceea ce vreau să aibă nişte margini este căminul, dar oamenii din el vreau să aibă aripi cât mai largi şi să ştie mereu că sunt într-o colivie a iubirii cu uşa mereu deschisă ca să poată cunoaşte sentimentul libertăţii.