Îmi cer scuze pentru că am dispărut în ceaţaă dintr-o dată, dar uneori, toată lumea...chiar şi Povestitoarele mai simt să se ascundă în carapacea lor magică din coji d enucă, unde ştiu că sunt în siguranţă de tot şi toate! :)
Ne vom vedea în curând pe facebook! Promit...şi mulţumesc tuturor celor care mi-au scris şi trimis mesaje. Au însemnat foarte mult pentru mine! Prietenia şi dragostea voastră mă bucură şi mă face încă o dată să fiu responsabilă pentru tot ce scriu şi dăruiesc mai departe! Am început să scriu dintr-un act de egoism..simţeam nevoia să mă eliberez, să las să curgă din mine prea plinul, dorul şi iubirea faţă de dragul meu, dar am ajuns să simt că voi faceţi parte toţi din lumea mea...că nu aş însemna nimic fără voi. Aş fi asemeni unui strigăt fără ecou! Un abis fără capăt care doar adună, dar nu dă mai departe. Un copac cu flori fără fructe:). Dacă el a fost cel care a dat naştere scrisului meu, voi sunteţi cei care m-aţi responsabilizat şi aţi dat rost! Fără voi nu aş fi decât un jurnal de gânduri...
Vă mulţumesc!
5 comentarii:
Doamne ajuta sa se rezolve toate cu bine! Poate parea ciudat (sau poate nu), dar mie imi pasa de oameni, chiar daca nu ii cunosc decat din ”povesti”. Te imbratisez cu drag!
Loredana, te cred, deoarece şi eu sunt şi simt asemenea... :)! te îmbrăţişez cu drag!
P.S.: - Pentru mine, tu demult eşti deja parte din mine şi familia mea. Eşti o prietenă...:)!
Multumesc tare mult. Si tu esti pentru mine o prietena. Iti doresc sa-ti fie bine si sa-ti gasesti linistea sufleteasca oriunde te poarta pasii vietii!
Momentan, încercăm să ne adaptăm, vorba lui Lilo :))) din Lilo şi Stich :D. Le luăm pe rând, deoarece nu ne este uşor, dar va fi bine. Oricum, mai liniştite, mulţumite, apreciate şi iubite suntem...
Mulţumesc, draga mea dragă... pentru tot! Vă îmbrăţişez, minunilor!
Noi suntem tot acolo, te astepatam...cu drag si cu inima deschisa :)
Trimiteți un comentariu