(Sursa foto: internet)
De la o vreme, pământul ne-a rămas tot mai gol de ei, de Zânii şi Zânele care ne împlineau şi ne împlinesc imaginaţia, dorurile, tristeţile, iubirile, revoltele...artiştii noştri care mănâncă lacrimi şi suflet pe pâine în fiecare clipă, oră, zi a existenţei lor! Artiştii care se nasc în ei cu două suflete...numai ca să poată dărui. Ei mereu, mereu vor dărui până la epuizarea de ei...ca să ne hrănească pe noi, până ce lor nu le mai rămâne nimic. Nici măcar dreptul la intimitate! Adrian Pintea a fost cu siguranţă prima şi marea dragoste a mea în cinematografie! Nu mă întrebaţi de ce! Iubirea nu se întreabă... Mi-e dor de el mereu. Şi acum aud cântecul Jianului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu