22 martie 2013

perete de sticlă... re-edit

(Sursa foto: Jucoolimages)

E ca şi cum ne-am fi născut contratimp şi cu o parte din suflet lipsă.

Între noi, viaţa croşeta de zor un perete de sticlă în care dorinţele noastre erau una pe faţă, una pe dos. Nu a bănuit însă că atingerile rezonează...
Când tu atingeai peretele, în mine se năşteau cuvinte nebănuie, din ochi îmi răsăreau stele căţărătoare, iar inima îmi bătea precum Big Ben-ul.
Când eu atingeam peretele, în tine se năşteau tăceri nefireşti, din ochi ţi se întindeau mâini gata să mă prindă, iar inima ţi se deschidea în jurul meu ca o îmbrăţişare.

Din atât de multe şoapte crescute peste noi asemeni unor mângâieri, peretele a început să se topească, iar noi ne-am întâlnit în mijlocul unei crevaşe.
După felul în care m-am ridicat din mine asemeni unui zbor am ştiut că eşti tu. După felul în care te-ai ridicat din tine asemeni unei prinderi ai ştiut că sunt eu.
E ca şi cum ne-am fi născut contratimp, dar am învins timpul. Sufletele noastre sunt întregi acum.

Între noi, viaţa croşeta de zor un perete de sticlă în care dorinţele noastre erau una pe faţă, una pe dos. Nu a bănuit însă că atingerile rezonează...
Peretele a căzut, dar eu tot mă transform într-o picătură de iubire peste tine când taci şi mă surâzi departe, iar din noi cresc stele căţărătoare pe un cer de mâine.
(Publicat la data de: 29 nov. 2009)

2 comentarii:

Lisandru Cristian spunea...

"Între noi, viaţa croşeta de zor un perete de sticlă în care dorinţele noastre erau una pe faţă, una pe dos. Nu a bănuit însă că atingerile rezonează..." - frumos ai mai spus...

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Mulţumesc...