(Sursa foto: Hanul Poveştilor)
Ce aş putea să spun eu astăzi depre femeie mai mult decât am spus-o în alte dăţi sau în fiecare zi? Nu ştiu, dar am să încerc!
Se spune despre femeie că niciodată nu ştie ce vrea, dar eu cred că ea de când se naşte are un scop numai al ei. De când ţine în braţe prima păpuşă şi o piaptănă duios, o leagănă...ea ŞTIE, simte şi îşi doreşte să fie mamă! Ştie că menirea ei este să dea naştere, să protejeze, să fie mereu acolo. Nu are nevoie să i se spună. Inima ei găseşte repede rostul iubirii din ea, deoarece inima unei femeie este mereu plină de iubire, de multă iubire!
Mai târziu, când un anume bărbat o priveşte în ochi şi îi atinge sufletul, iarăşi ŞTIE, simte...că îşi doreşte să fie iubită! Îşi doreşte să fie, femeie! În tot şi toate. Şi asta e menirea ei de când se naşte, iar ea...ŞTIE!
Şi, poate nu le face pe toate bine. Poate nu reuşeşte de fiecare dată să se dea peste cap să fie gata la timp în toate. Poate uneori e sensibilă, alteori supărată, uneori e copilăroasă, alteori certăreaţă, dar ea este mereu umărul acela sub toate sufletele din familie. Mereu la timp. Niciodată nu întârzie să zâmbească şi să aline. De ceea ce ea îşi doreşte, poate uită de multe ori, dar niciodată nu uită de pachetul celui mic la şcoală, de cămaşa apretată a soţului ei, de cafeaua aburindă, de ceaiul sau laptele cald. Poate peste serialul ei preferat va sări cu uşurinţă, dar niciodată nu va uita să citească povestea de noapte bună, să lase în urma ei când închide uşa, lumina de mamă şi, nici braţele calde în jurul soţului ei nu va uita să le aşeze, eşarfă de linişte şi dragoste.
În braţele unei femei cresc munţi de iubire, înţelegere şi căldură. Când cei mici plâng, ea găseşte calea cu un singur pupic să facă să treacă tot. Chiar şi când puii cresc. Oriunde mergem, oricât de mari suntem, când ni se întâmplă ceva o strigăm pe ea...pe Mama. Sau când iubim prima aoră, ne vine să spunem: "Mamă, e atât de minunat!". Sau când vedem ceva: "Mamă, uite!". Şi ea vede. Ea ştie. Ea este mereu acolo cu noi...deoarece ea este femeia aceea care ne-a vegheat atât de mult sufletul, încât a devenit parte din el şi noi parte din ea. Între mame şi copii, nu vor fi niciodată depărtări... Ele ştiu să ne facă să avem încredere în noi şi când nu ne sunt alături!
În braţele unei femei, un bărbat găseşte mereu liniştea, seninul şi duioşia. Nu trebuie să dea mult. Trebuie doar să fie. Trebuie doar să îi zâmbească, să o întrebe dacă este bine, să o sărute şi să nu uite dragostea ei.
Când o femeie este iubită, casa ei va fi mereu luminoasă, caldă şi ocrotită. Ea este îngerul care o va veghea mereu. O va umple de flori, ca să pară liberă şi proaspătă. O va umple de culoare ca să fie mereu veselă. O va umple de miresme de cozonaci, de clătite, de minciunele, de mâncăruri deosebite, cum numai acolo le vei găsi. Şi nu le vei uita. Le vei duce mereu cu tine, oriunde te vei afla. Când guşti din mâncarea unei femei, îi guşti sufletul. Pentru totdeauna. Fericiţi cei care au şi pot să guste în fiecare clipă sufletul femeii lor! Nu vor fi niciodată săraci, singuri şi neiubiţi.
Daţi unei femei o cărămidă, iar ea va face din ea o casă şi daţi unei femei o casă, iar ea av ştii mereu să facă din ea un cămin!
Se spune despre femeie că niciodată nu ştie ce vrea, dar eu cred că ea de când se naşte are un scop numai al ei. De când ţine în braţe prima păpuşă şi o piaptănă duios, o leagănă...ea ŞTIE, simte şi îşi doreşte să fie mamă! Ştie că menirea ei este să dea naştere, să protejeze, să fie mereu acolo. Nu are nevoie să i se spună. Inima ei găseşte repede rostul iubirii din ea, deoarece inima unei femeie este mereu plină de iubire, de multă iubire!
Mai târziu, când un anume bărbat o priveşte în ochi şi îi atinge sufletul, iarăşi ŞTIE, simte...că îşi doreşte să fie iubită! Îşi doreşte să fie, femeie! În tot şi toate. Şi asta e menirea ei de când se naşte, iar ea...ŞTIE!
Şi, poate nu le face pe toate bine. Poate nu reuşeşte de fiecare dată să se dea peste cap să fie gata la timp în toate. Poate uneori e sensibilă, alteori supărată, uneori e copilăroasă, alteori certăreaţă, dar ea este mereu umărul acela sub toate sufletele din familie. Mereu la timp. Niciodată nu întârzie să zâmbească şi să aline. De ceea ce ea îşi doreşte, poate uită de multe ori, dar niciodată nu uită de pachetul celui mic la şcoală, de cămaşa apretată a soţului ei, de cafeaua aburindă, de ceaiul sau laptele cald. Poate peste serialul ei preferat va sări cu uşurinţă, dar niciodată nu va uita să citească povestea de noapte bună, să lase în urma ei când închide uşa, lumina de mamă şi, nici braţele calde în jurul soţului ei nu va uita să le aşeze, eşarfă de linişte şi dragoste.
În braţele unei femei cresc munţi de iubire, înţelegere şi căldură. Când cei mici plâng, ea găseşte calea cu un singur pupic să facă să treacă tot. Chiar şi când puii cresc. Oriunde mergem, oricât de mari suntem, când ni se întâmplă ceva o strigăm pe ea...pe Mama. Sau când iubim prima aoră, ne vine să spunem: "Mamă, e atât de minunat!". Sau când vedem ceva: "Mamă, uite!". Şi ea vede. Ea ştie. Ea este mereu acolo cu noi...deoarece ea este femeia aceea care ne-a vegheat atât de mult sufletul, încât a devenit parte din el şi noi parte din ea. Între mame şi copii, nu vor fi niciodată depărtări... Ele ştiu să ne facă să avem încredere în noi şi când nu ne sunt alături!
În braţele unei femei, un bărbat găseşte mereu liniştea, seninul şi duioşia. Nu trebuie să dea mult. Trebuie doar să fie. Trebuie doar să îi zâmbească, să o întrebe dacă este bine, să o sărute şi să nu uite dragostea ei.
Când o femeie este iubită, casa ei va fi mereu luminoasă, caldă şi ocrotită. Ea este îngerul care o va veghea mereu. O va umple de flori, ca să pară liberă şi proaspătă. O va umple de culoare ca să fie mereu veselă. O va umple de miresme de cozonaci, de clătite, de minciunele, de mâncăruri deosebite, cum numai acolo le vei găsi. Şi nu le vei uita. Le vei duce mereu cu tine, oriunde te vei afla. Când guşti din mâncarea unei femei, îi guşti sufletul. Pentru totdeauna. Fericiţi cei care au şi pot să guste în fiecare clipă sufletul femeii lor! Nu vor fi niciodată săraci, singuri şi neiubiţi.
Daţi unei femei o cărămidă, iar ea va face din ea o casă şi daţi unei femei o casă, iar ea av ştii mereu să facă din ea un cămin!
La mulţi ani, femeie!
"M-ai învăţat ce înseamnă să ţi se poarte de grijă. Acesta este un dar minunat. - Helen Exley"
Un comentariu:
La multi ani si tie, fata frumoasa!
Trimiteți un comentariu