Atinge-mi sufletul. Mai bine nu. Ia-l cu totul.

Atinge-mi sufletul. Mai bine nu. Ia-l cu totul. E al tău. Ce aş putea face eu cu el fără tine? Sau îndepărtată de tot ce mă tresare ca pe-o petală în adierea unui vânt? Ce aş putea să fac eu cu un suflet în care tu nu ai fi? Ar fi atâta singurătate încât aş împietri în mine, iar timpul m-ar sfârşi sub clipe, ape adânci. Şi ar trece apele, ar seca timpul, iar eu tot acolo aş aştepta să apari. Aş aştepta, să ştii! Cum ţipă sufletele iubite? Cum? În tăcere!