O să ne continuăm drumul în ziua aceasta...aşa. Obosiţi, miraţi, întrebători, plini de visare. Rutina nu mai e aceeiaşi, deşi ne cufundăm în alergătură, oameni, scene, hârtii, litere, până în dinţi pentru a vedea dacă totuşi s-a schimbat ceva cu adevărat. Poate doar un gând. Sau un gest. Un zâmbet. Un colţ de mare sau un muşchi de copac. Sau poate e doar visare cu sufletul larg deschis în care pescăruşii fac picaje ţipând a singurătate. Cine ştie? Dar azi, merge înainte. Canicula e aceeiaşi. Sau poate frigul. Nu şi inima. Ea învaţă din nou alfabetul. Sau poate doar reia unul demult, demult ştiut. Doar de noi. Doar de şoaptele noastre. De intimitatea noastră. Aştept însă seara. Atunci nu mai sunt singură. Două inimi care se iubesc şi se caută nu vor fi niciodată prea departe una de alta dacă se află sub acelaşi cer, sub aceeiaşi lună, sub aceeiaşi iubire. Eu azi, mai mult ca oricând, aştept o şoaptă în care să aud un om în sufletul gol... Omul meu. Sufletul meu! Aerul pe care am învăţat să îl respir cuminte, cu şi fără teamă.
Luna este astăzi o scoică :)...nu e aşa? Şi nu e aşa că după ce ne vorbim sub ea, după ce o redefinim şi o colorăm în verde o să dansezi cu mine?
TU...nu el, nu gândul...
Şi ai să îmi aşezi o margaretă de zâmbet în păr? Şi ai să dansezi aşa o viaţă, fără ca inima noastră să uite paşii chiar dacă noi poate uneori îi vom uita rătăcindu-ne printre alte suflete? - Ramona-Sandrina, Dialoguri cu un înger
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu