Gânduri în gânduri...

- Nu te înţeleg! Îţi aşterni gândurile atât de intim şi le laşi şi ale altora să facă la fel. De parcă aţi face dragoste în comun cu toţii. Te laşi uneori iubită prea uşor. Prea repede. Şi te îndrăgosteşti la fel. Îl laşi pe câte unul aşa să te lingă pe suflet şi nici nu îţi pasă că apoi te calcă în picoare. O iei prea personal şi pui prea mult suflet!

- Voi cădea în notoriu şi am să îţi răspund cu un clişeu!!! Ce naiba aveţi voi bărbaţii cu chestia asta??? O iei prea personal?! Tot ce are legătură cu mine este personal. Şi tu de exemplu. Tot ce mă atinge. O mângâiere sau un cuvânt. Mie mi-s personale. Şi ce e cu asta? NU asta trebuie să se întâmple? Ca lucrurile personale să fie foarte personale? Şi ce dacă aleg să fac dragoste în comun? Sufletul nostru vine dintr-un astfel de loc. Un loc unde cu toţii iubim şi toţi suntem iubiţi. Ce e atât de rău să iubeşti oamenii? Am nevoie de motive? AM nevoie să îmi fie teamă că vor pleca, să mă baricadez şi să mă reneg şi de puţinele, dar minunatele clipe? Nu! Prefer orgiile în care să-mi las sufletul iubit! Mă îndrăgostesc prea repede? Şi ce? Poate asta vreau! Te-ai gândit? Poate asta vreau! Să las pe cineva anume să îmi lingă sufletul, să facă dragoste cu el, să îl sărute, să îl iubească până la descompunerea de sine, să îl tăvălească prin sufletul lui, să dea cu sufletul meu de pereţii sufletului său până devine una. Ce e atât de rău în a te contopi cu sufletul cuiva? Nu ajungi la ginecolog şi nu trebuie să te protejezi! Ştii cum vei sfârşi! Ucisă, posedată, înfrântă!!! Dar uneori, uneori...rămâi pentru totdeauna acolo şi faci dragoste în fiecare seară, zi sau clipă cu acelaşi suflet. Asta te ajută să trăieşti eternităţi şi să ştii că oricâte vor fi, din acea clipă nu mai eşti singură niciodată! Uneori nu mori, nu te rupi ci treci în eternitate!