Să îţi închipui că singurătatea nu mai e la fel de singură?

(Sursa foto: internet)

Ştiţi voi oare cum este să îţi doreşti un suflet de om aici lângă tine? Să te saturi de atâta singurătate cu tine şi oameni care nu te preţuiesc aşa cum eşti? Să te trezeşti singură dimineaţa la cafea şi să pui o ceaşcă în faţă să îţi închipui că singurătatea nu mai e la fel de singură? Să îţi pui noaptea în pat alături o pernuţă să nu mai fie noaptea atât de grea, lungă şi rece??? Ştiţi? Ştiţi cum este să faci de dimineaţa până seara totul de unul singur de parcă Dumnezeu nu ţi-ar fi pus în desaga de drum lung nici un om pe măsură? Ştiţi? Eu ştiu. Am 36 de ani şi sunt un om care mai are aşteptări de la viaţă. MULTE! Vreau să iubesc şi să fiu iubită. Vreau să am cu cine bea cafeaua şi în ochii cui să mă scald dimineţile. Vreau să simt cum îmi bate inima seara când mă aşez alături de cineva în pat. Vreau să învăţ cum se învăluie Universul în noi şi în trupurile noastre. Vreau să aud şoapte calzi la ureche. Vreau să am cu cine să îmi fac planuri. Planuri REALE! Planuri care se fac privire în privire, mânuţa în altă mânuţa, zâmbet în zâmbet. Vreau să am pe cine mă bosumfla şi cu cine mă certa pentru telecomandă. Vreau să am cine să îmi aducă plasa de la piaţă şi alături de care să merg în parc cu copii. Vreau să am cu cine mă împăca. Vreau să am cu cine construi şi nărui vise ca apoi să naştem realităţi. Şi aş mai vrea să pot fi mamă încă o dată. Chiar aş vrea. Vreau să am pe cineva cu care să îmi pot vorbi cele mai intime gânduri şi el să îmi răspundă de la o răsuflare distanţă! Ştiţi voi oare cum este să îţi doreşti un suflet de om aici lângă tine? Aşa este. Şi uneori, astfel de dorinţe te scriu pe de rost şi te dau naibii de tot în toate zările lumii!