Fragment - Monolog în doi, Ramona-Sandrina&Paul Sorlopciu

(Sursa foto: internet)

"din fundiţa aceea iubite,
o inimă am să-mi fac...una nouă
am să ţes din firele ei până la adânci bătrâneţi
poveşti cu viaţă, poveşti cu noi în loc de zâne şi feţi frumoşi
ce nevoie-aş avea??? când eu mă scriu cu tine
şi tu cu mine într-o poveste fără de sfârşit?
pe-altarul sufletului meu eşti numai tu şi iubirea noastră
ce nevoie-aş avea de altă credinţă când asta e singura
în care vreau să trăiesc???
nu, nu mă mai tem chiar de ar fi să nu fi gustat din apa aceea vreodată
eu ştiu când inima ta rosteşte adevărul
fiindcă a mea tresare de parcă se naşte tot mereu
cu alte aripi
în care să te înfăşoare
şi cât,
cât,
cât de mult te iubesc
încât aerul nu mai îmi e de ajuns când îl respir
ca să pot exista!!!

Acum, mă înţelegi iubite de ce îmi e mereu, mereu atât de dor? - Ramona-Sandrina, Monolog în doi"