23 iunie 2013

Monolog în doi - fragment


Atatea lumi paralele, atatea universuri paralele, atatea destine care traiesc contemporan. Cineva spunea candva... intregul univers si toate bogatiile din lume nu valoreaza cat un suflet... Iar cand salvezi o viata salvezi un intreg univers... Asta ai facut tu sufletul meu, m-ai salvat, si odata cu mine ai salvat un intreg univers, plin de stele care stralucesc pentru tine, plin de mari care te invaluiesc de mister, plin de cascade care revarsa peste tine elixirul iubirii ce ti-o port, plin de flori care-ascund sub fiecare petala sarutari, dezmierdari si alinturi, plin de nepatruns, plin de mistere, plin de tine, plin de mine... Ce frumos imi scrii tu acolo, si toate visele si dorintele tale le-am sadit frumos in inima mea si ti le voi implini, pentru ca fericirea ta este rostul meu de a trai...

Aseaza-te langa mine frumoaso,
Citeste-mi povesti de iubire,
Uita durerea, ingrijorarea las-o,
Lasa-ti dragostea sa respire...

Vreau sa-mi asez capul in bratele tale,
Sa ma alinti, sa ma mangai sa-mi soptesti,
Cuvinte sfinte ce numai tu le cunosti,
Ascunse bine sub mandrele tale petale...

Vreau sa ne unim intr-un prelung sarut,
Precum doua izvoare de munte,
Stiu ca suntem doua statuete de lut,
Dar comorile noastre sunt multe...


Vreau sa zburam pe cerul dragostei noastre,
Ca doi porumbei albi, imaculati,
Sa atingem su sufletul toate zarile-albastre,
Sorii sa ni-i facem veri, iar ingerii frati...

Sa curga iubirea, sa rasara sarutari,
Sa-nfloreasca fericirea, linistea,
Sa ne soptim in frumoase culori,
Cuvinte nemuritoare... in doi...

Niciun comentariu: