(Sursa foto: internet)
Si am mers mai departe, cu inima cat un purice cu gandul si inima numai la tine... Cale de doua nopti am tot mers... cand de-odata, toata noaptea s-a stins, si mi-a aparut in fata o scara infinita care ducea catre un cer incredibil de stralucitor... Sa fie asta ceea ce caut? Sa fie o iluzie, sa fie un miraj, nu stiu, am pasit tiptil pe prima treapta si de-odata, ca un fior am simtit tamplele cum mi se incalzesc, iar picioarele au inceput sa nu ma mai asculte, si au inceput sa-mi ceara sa urc mai departe... Am continuat... De acum, sus este singura directie...
Zilele-mi toate-au fost doar intrebari,
Perindari, orbecairi, rataciri, dezamagiri,
False carari catre false dorinte, sperante,
Insa adevarul, in zare, departe, prea departe,
Dumnezeu mi-a sadit in suflet o sete enorma,
O foame infinita, o flacara nestapanita,
O minte poate prea ascutita, smintita, sucita,
Si o dorinta, sa-mi caut pacea, sub orice forma...
Si-am cautat-o crede-ma iubita mea, pretudindeni
Noapte si zi, la est la vest, la nord la sud,
Ma saturasem sa alerg, sa ascult fara s'aud,
Fara sa vad, sa strig far' sa'mi raspunda nimeni...
Atunci ai aparut tu, prima mea treapta spre rai,
Si-atunci inima mea a inceput sa svacneasca,
Naravasa precum un pur sange arabesc, si erai,
Prima gura de aer curat, prima picatura de sange adevarat,
Atunci am inceput sa urc, precum ingerii,
Desavarsirea mea a inceput cu tine, implinirea,
Trezirea, invierea, revigorarea, improspatarea,
Salvarea, fericirea, implinirea si mai ales, IUBIREA...
Asa ca lasa-ma sa te urc minunata scara spre rai,
Lasa-mi inima sa se scalde in cascada ta de adevar,
Invata-mi sufletul sa zboare, viata sa cante,
Invata-mi buzele sa fredoneze numele tau,
Sa te sarute... lasa-ma sa te urc iubita mea...
Sa te urc la cer! R&P Monolog in Doi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu